Analiza minerala tisulara reprezinta o investigatie de laborator efectuata pe un esantion de par, care:
-utilizata ca test screening
-permite aprecierea nivelului de minerale esentiale pentru sanatate (macrominerale sau electroliti si minerale-urina) si a principalelor metale toxice eventual depozitate in organism.
UTILIZAREA-M.M.T. pentru detectarea substantelor minerale toxice prezente in organism inca din anul 1979, a fost admisa drept acceptabila- stiintific de catre E.P.A.
Esantionul de par prelevat din zona occipitala sau latero-parietala (utilizarea parului din alte zone face analiza mai putin standardizata si intreruperea mai putin precisa) limitandu-se la 2-3 cm fata de pielea capului, este trimis la un laborator calificat.
Materialul de analizat este asezat intr-un pahar in care se introduc acid nitric si peroxid de hidrogen pentru a elimina orice urma de componente organice ale parului.
Paharele sunt introduse in recipiente inchise cu capac si asamblate in talonul tehnologiei, M.D.R. care asigura presiunea necesara si inchiderea ermetica.
Pentru topirea parului este utilizat un aparat mineralizator cu microunde-MIS – 1200.
Acest tratament permite completa distrugere a componentei organice si recuperarea concomitenta cantitativa a componentei minerale a parului, inclusiv a materialelor valabile (mercur, arsenic, seleniu).
Solutia apoasa acida obtinuta prin mineralizare este supusa unei analize spectrofotometrice in emisie de plasma.
Spectrofotometrul ICP-AES, in curent de organ genereaza un fascicol de plasma ce atinge o temperatura de 8000-10000ºC. In aceasta plasma este nebulizata solutia de analizat.
La aceasta temperatura fiecare element mineralizat emite o radiatie luminoasa cu o lungime de unda specifica care daca este masurata in mod corespunzator permite determinarea prezentei si cantitatii fiecarui element.
Valorile obtinute sunt elaborate si interpretate pe baza metodologiilor si schemelor concepute de cei mai importanti cercetatori in domeniu, printre care Paul Eck-L-Wilson si David Watts.
A.M.T. permite relevarea:
-nivelurilor absolute ale mineralelor nutritionale cele mai importante si abaterile acestora fata de normalitate.
-prezenta eventuala de minerale toxice.
-valoarea celor mai importante raporturi intre diversele minerale nutritionale care permit evaluarea unor fenomene biologice fundamentale, printre care:
1. Functionarea proceselor oxidative celulare ( viteza reactiilor de oxidare si producere de energie)
2. Activitatea sistemului nervos vegetativ raportat la rolul sau in gestionarea stresului prin intermediul reglarii sistemului endocrin.
A.T.M. ofera:
1. Individuarea tipologiei metabolico-oxidative (lenta sau rapida)
2. Evaluarea functionala a glandei tiroide in cadrul activitatii de reglare a productiei energetice.
3. Evaluarea functionala a suprarenalei ca raspuns la agentii stresogeni si in raport cu procesele oxidative.
4. Descrierea interventiei S.N.A. in gestionarea stresului si in definirea individualitatii metabolice (simpaticotonia-parasimpaticotonia)
5. Indicatia obtinerii nutritionale celei mai adecvate pentru pacientul in cauza
6. Elaborarea unei scheme de tratament cu integratori.
ANALIZA MINERALA TISULARA
A.M.T. permite cunoasterea cu buna aproximatie a nivelului mediu de minerale continute in celulele noastre in perioada de 2-3 luni precedente investigatiei. Ea prezinta intr-o maniera dinamica de investigare prin analiza nivelului unor elemente precum si studiul raporturilor intre mineralele cele mai semnificative, minerale ce permit elaborarea unei evaluari globale ale starii de sanatate si a proiectiei asupra tendintelor patologice.
Informatia principala se refera la tipologia metabolica. Este posibil cu ajutorul A.T.M. stabilirea careia dintre componentele SNA este prevalenta.
Clasificarea metabolica este ulterior definita prin testul mineralelor, grafic prin intermediul evaluarii vitezei oxidarii celulare (vitea cu care celulele organismelor ard substraturile alimentare pentru producerea de energie).
Viteza oxidativa reprezinta expresia directa a functionalitatii a doua glande endocrine implicate in productia de energie:
-tiroida si suprarenala. Este interesant de retinut ca nu intotdeauna eficienta periferica a activitatii unei glande endocrine se coreleaza cu nivelul hormonului circulant.
Niveluri normale sau ridicate de hormon tiroidian pot insoti o slaba stimulare a celulelor tinta, de exemplu datorita carentei de cofactori (precum potasiu care pare sa aiba un rol “permisiv” in mecanismele de transmisie a mesajului hormonal).
O alta importanta, evaluare pe care testul minerala grafica a firului de par ne-o permite, se refera la tipul de raspuns al organismului fata de stres.
HANS SELYE, un endocrinolog austriac incheie in anii ’30 o cercetare ce se refera la procesele prin care organismul incearca sa combata stresul.
El a realizat definitia “Sindromul de adaptare generala” pentru a indica manisfestarile chimice, evocate de catre diverse faze ale raspunsului organismului fata de agentii stresanti.
Raspunsul la stres debuteaza intotdeauna cu faza de reactie de alarma urmata-daca stimului persita-de faza de rezistenta, respectiv de epuizare.
Stabilirea cu certitudine a vitezei de oxidare celulara si gradul de functionalitate a tiroidei si suprarenalei permite personalizarea la maxim a strategiei terapeutice, cu tinte precise referitor la alimente, integratori, minerale si vitamine.
Un alt document de utilizare a A.M.T. este determinarea prezentei in organism a metalelor toxice provenite din mediu (hrana, aer, apa, expuneri profesionale).
Parul reprezinta tesutul de electie pentru depunerea acestor substante reprezentand deci un optim material de analiza.
Inca din anul 1980 utilizarea A.M.T. in acest domeniu a fost recunoscuta stiintific de catre E.P.A. ,Agentia americana ce supravegheaza mediul.
A.M.T. reprezinta o adevarata biopsie dintr-un tesut moale iar continutul mediu de minerale in firele de par reflecta destul de fidel valorile medii ale nivelului mineralelor in alte organe.
Diferentele intre dozarile de minerale din sange si cele obtinute mineralografic depind de faptul ca este vorba de metode complet diferite si deci rezultatele nu pot fi superpozabile.
Examenul sangelui surprinde cantitatea de mineral prezenta in sange intr-un anumit moment precis si intr-un anumit teritoriu vascular reglat de mecanisme homeostatice care garanteaza o anumita constanta a concentratiei.
A.M.T. masoara nivelul mediu de minerale din celule intr-o perioada de 2-3 luni.
Nivelul de minerale reprezinta acela care in mod efectiv se afla in tesuturi si care este implicat in mecanismele de constructie si reparare celulara precum si in procesele de productie de energie.
vineri, 11 noiembrie 2011
Medicina functionala, o alta abordare
Medicina functionala este o ramura medicala ce utilizeaza un mod de abordare al problemelor de sanatate-“tintit pe pacient”.
Modul de abordare medical conventional e stabilit, in schimb, intr-o maniera complet diferita. El se concentreaza asupra entitatii boala, considerand-o independenta si autosuficienta; clasificabila dupa criteriu unei catalogari botanice fara a privi nici contextul in care se manifesta, nici individul care e afectat. Cel mai adesea pare aproape ca bolnavul tine locul de spectator in conflictul dintre patologie si medicamente, pentru care isi imprumuta pentru moment propriul corp.
Sa diagnostichezi inseamna sa pui o eticheta, sau chiar un nume, bolii. Dupa aceste concepte sanatatea nu este altceva decat lipsa unor boli diagnisticabile. Simptomele, prin forta lucrurilor, devin problema, si astfel a vindeca inseamna a le elimina. Pentru medicina functionala, lucrurile sunt altfel. Modul sau de abordare se adreseaza pacientului, si aceasta entitate unica (individualitate biochimica) este cea care trebuie reechilibrata pentru a ajunge la adevarata stare de sanatate, sau la o bunastare optima.
Boala este un fenomen foarte complex care se dezvolta in timp.Ea este rezultatul probabilistic final al multor evenimente stresante, care au venit toate in contact cu organismul in momente separate, si fiecare in masura sa declanseze o secventa bine precizata de reactii biologice.
Pentru a declansa o boala e necesar ca o intreaga serie de disfunctii individuale antecedente (DIATEZE), derivate dintr-o predispozitie genetica, sa interactioneze ori sa fie puse in contact cu un complex de cofactori negativi, in masura sa activeze un raspuns fenotipic patologic.Situatiile declansatoare cele mai comune, denumite TRIGGERS, sau evenimentele precipitante, sunt in masura sa activeze o intreaga serie de MEDIATORI biochimici ce rezulta din reactiile biochimice in masura sa provoace o patologie.
Concepte si filozofie
Punctele centrale ale Medicinei Functionale sunt diverse concepte fundamentale care servesc ca principii indrumatoare pentru abordarea clinica, diagnostic si tratament, precum si pentru dezvoltarea unor strategii de cercetare clinica si analize statistice. Principalele concepte teotetice sunt:
• Abordare holistica
• individualitate biochimica
• sanatatea ca vitalitate pozitiva
• functia ca homeodinamicitate
• luarea in considerare chiar si a simptomelor minore
Abordarea holistica. Corpul uman este mai bine evaluat daca e considerat dupa criteriu unui intreg holografic integrat. Orice specialitate medicala care are in vedere o singura parte a organismului nu este in masura sa inteleaga adevarata cauza a problemei. Specialitatile sunt importante pentru o medicina din ce in ce mai tehnologizata, mai profunda si mai constienta, cu conditia de a exista intruchiparea unui singur medic delegat sa sintetizeze datele specialistilor intr-un diagnostic unic si intr-un tratament unic care sa ia in considerare caracteristicile individuale ale pacientului. Din ce in ce mai des medicul specialist e atat de departe de realitatea-pacient (pe care nu o cunoaste), incata se limiteaza sa prescrie indicatii terapeutice care sunt foarte departe de realitatea olistica a cazului. Binenteles,teoretic, pe hartie, totul e perfect, dar nu se tine cont de caracteristicile individului. Doar niste cunostinte profunde si complexe sunt in masura sa prezica posibilele reactii, diferite de standardul mediu, si daca terapia protocolara este mai mult sau mai putin potrivita cu caracteristicile sale fiziologice. Din cauza predispozitiei genetice individuale, nu de fiecare data raspunsurile la tratamentul farmacologic sunt egale. Efectiv, eficacitatea terapeutica depinde de multiplele caracteristici si experiente de viata ale pacientului. Pentru un tratament eficient, e fundamental sa integrezi toate experientele disponibile.
Individualitatea biochimica. Punctul central al medicinei functionale se bazeaza pe postulatul ca fiecare individ prezinta caracteristici unice care administreaza nu doar activitatile voluntare, precum capacitatea de decizie, dezvoltarea personalitatii si raspunsurile emotionale, ci si activitatile involuntare, precum metabolismul principiilor nutritive, procesele celulare de informare si comunicare intre diferite aparate organice. Toate aspectele practicii medicale si cercetarii, inclusiv metode clinice, diagnostic si tratament, in medicina functionala sunt revazute ca bazandu-se pe un mod de abordare care ia in considerare caracteristicile individualitatii biochimice. Medicina functionala considera fiecare individ ca un purtator de caracteristici metabolice unice care afecteaza semnificativ nevoile nutritionale: spre exemplu se stie ca persoane cu acelasi nivel seric de vitamine din complexul B, pot atinge diferente de pana la 500% din nivelele intracelulare ale acelorasi vitamine. Aceasta metodica medicala recunoaste printre altele si importanta datelor acumulate de-a lungul cercetarilor, inerente caracteristicilor individuale de raspuns la toxinele din mediu, la aditivii alimentari si la medicamentele prescrise. De aici deriva nevoia de a crea un intreg terapeutic specific si unic pentru fiecare individ.
Sanatatea ca vitalitate pozitiva. Un al treilea postulat al medicinei functionale afirma ca sanatatea nu e caracterizata in mod primar de o stare de absenta a bolii: sanatatea este, mai degraba, prezenta unei vitalitati pozitive, unica si diferita pentru fiecare individ in parte.
Aceasta revizuire a conceptului de sanatate aduce cu sine un nou ansamblu de metode diagnostice in masura sa cuantifice starea de bine individuala, sa evalueze functia fiziologica, cognitiva/emotionala si fizica, in relatie cu vitalitatea. Din punct de vedere al medicinei functionale, un medic nu-si poate concentra atentia sa doar asupra evenimentelor principale ale vietii pacientului, asupra istoricului bolii sau a statusului patologic din acel moment. Medicul trebuie sa se intereseze chiar si despre perioadele de bunastare si asupra eventualelor posibile circumstante viitoare in care pacientul crede ca se simte cu adevarat bine in armonie cu el insusi si cu mediul inconjurator. Tocmai din aceste motive modul de abordare limitat la inlaturarea simptomelor si la prevenirea bolii nu este suficient. Obiectivele medicale trebuie sa includa si sustinerea vitalitatii si bunastarii inerente experientei de viata a pacientului.
Functia ca homeodinamicitate. Al patrulea postulat e corelat cu conceptul de homeostazie. In timp ce notiunea de homeostazie se bazeaza pe un sistem de control format din componente interconectate care functioneaza pentru a mentine o serie de parametri fizici si chimice corporali in limite cat mai constante, homeodinamicitatea considera astfel un sistem de control analog, dar care functioneaza pentru a mentine costanta individualitatea biochimica.
Termenul de homeodinamicitate e folosit in medicina functionala pentru a descrie un spectru amplu de activitati metabolice si fiziologice care se verifica continuu in organism si care sunt responsabile de capacitatea individuala de adaptare la circumstantele in schimbare, la stres si la diferitele experiente.
A sustine sanatatea la nivel homeodinamic inseamna a-si concentra atentia asupra proceselor celulare si asupra functiilor organice care, la prima vedere, ar putea sa para foarte indepartate si necorelate cu tulburarea pacientului si cu logici strategice diferite din punct de vedere conceptual inlaturate de medicul traditional.
Luarea in considerare chiar si a simptomelor minore. Chiar si dezechilibrele biochimice secundare sunt in masura, in anumite cazuri, sa genereze reactii care provoaca in timp probleme majore de sanatate.
Tocmai din acest motiv e fundamental sa putem utiliza o noua serie de teste si analize de laborator in masura sa investigheze domeniul functionalitatii biochimice umane. Sa reusesti sa intervii la acest nivel de dezechilibru, inseamna sa impiedici o cascada de evenimente succesive care vor activa orice mediator biologic capabil sa provoace o patologie. Asa cum se va vedea cand vom vorbi despre protocoale, unicul mod de a obtine un mod de abordare olistic, individual, precoce ( disfunctii biochimice subtile) e acela de a utiliza mai departe o vizita protocolara completa insotita de alegerea inteleapta a testelor celor mai potrivite pentru acel pacient.
Primul protocol: vizita
Prin prisma postulatelor teoretice ale medicinei functionale, vizita devine adevaratul si unicul protocol de baza. Evaluarea tuturor caracteristicilor individuale direct pe pacient e singurul mod de a pune in practica un mod de abordare tintit pe pacient care urmeaza criteriile olismo si individualitatii biochimice.
Vizita poate fi impartita in patru parti:
I-Strangerea datelor si compilarea chestionarelor.
II-Anamneza tintita in principal pe antecedente, triggers si mediatori.
III-Vizita practica adevarata si proprie, concentrandu-ne atentia in mod particular pe structura, biochimie si psihic.
IV-Alegerea analizelor functionale tintite.
I.Strangerea datelor si compilarea chestionarelor.
Pentru a standardiza si facilita aceasta sarcina, au fost puse la punct variate chestionare in masura sa furnizeze medicului functional, in scurt timp, un volum insemnat de date.
Chestionarele principale sunt acelea inerente anamnezei patologice indepartate care nu difera intr-o maniera substantiala de acelea traditionale. Chestionarul Health appraisal (HAQ) in schimb a fost studiat de catre Healthcomm din Seattle tocmai pentru medici functionali, exact la fel ca si chestionarul FDOSQ care se adreseaza mai mult functiei de detoxifiere hepatica (vezi capitolul 8). La acestea trebuie adaugat si chestionarul TMAQ util pentru a clasifica individul in Simpaticotonic sau Parasimpaticotonic. La aceste chestionare variate sunt anexate la sfarsitul capitolului, in detaliu, astfel incat medicul sa poata sa se foloseasca de ele cu regularitate in practica clinica de zi cu zi.
Odata compilate chestionarele, medicul va avea deja la dispozitie numeroase date, suficiente pentru a-l indruma in protocolul de intrebari, focalizandu-le asupra organelor si aparatelor specifice.
II-Anamneza tintita in principal pe antecedente, triggers si mediatori. Anamneza patologica apropiata trebuie sa se axeze in primul rand pe investigarea tuturor posibilelor antecedente.
Antecendentele sunt toti acei factori, preexistenti bolii, in masura sa predispuna individul sa o dezvolte. Aceste caracteristici au fost definite de greci ca DIATEZE.
Foarte adesea antecedentele sunt congenitale, de aceea este important sa fie investigate predispozitiile familiale de a dezvolta diverse boli. Sexul e un factor important, in ceea de priveste barbatii si femeile sunt susceptibili in proportii diferite la diferite boli.
Alimentatia si igiena mediului sunt in mod particular de investigat, in special pentru a spulbera un eventual cerc vicios legat de o boala. In realitate e inutil sa-ti storci creierii in cautarea unor noi posibilitati terapeutice, daca pacientul persista in greselile sau in situatiile legate de dezvoltarea patologiei.
In antecedente este cuprinsa anamneza familiala, cea personala, evaluarea obiceiurilor alimentare, folosirea de medicamente si cercetarea biomarkerilor de functiune.
Anamneza familiala: este necesara pentru a evalua posibilele conexiuni genetice. E nevoie intotdeauna sa se investigheze daca in antecedentele heredocolaterale sunt prezente boli, ca neoplazii (si care anume), maladii cardiocirculatorii, diabet, artrita, dementa, osteoporoza, obezitate, alergie sau alcoolism. Cunoasterea predispozitiei catre un anume tip de patologie ingaduie sa concentreze efortul medicului, focalizandu-l asupra imbunatatirii expresiei genetice in acel sector dat.
Anamneza personala: raspunsul la o intrebare tintita, precum prezenta unui istoric de oboseala cronica, susceptibilitate pentru raceala sau gripa, apetit exagerat pentru anumite alimente, alergii si infectii recurente, permite evaluarea modului in care propriile gene sunt capabile sa se exprime fenotipic si care sunt eventualele predispozitii personale.
Obiceiuri alimentare: raspunsul la o serie de intrebari inerente dietei, indica in ce fel un individ raspunde la propriile alegeri alimentare si daca printre ele exista dezechilibre in masura sa provoace disfunctii metabolice. Este important sa ne concentram atentia asupra preferintelor calitative. Orice predispozitie indica ceva legat de propria unicitate genetica, si posibila prezenta a unor reactii de intoleranta intre diversele alimente.
Medicamente folosite: folosirea cu regularitate a unor medicamente indica faptul ca organismul nu se afla intr-o conditie de echilibru optim.
Biomarkeri de functiune: exista simptome masurabile care sunt expresia varstei biologice si care pot fi blocate sau facute reversibile odata identificate. Acestia sunt:
• deteriorarea vazului
• deteriorarea auzului
• cresterea timpului de reactie
• scaderea fortei musculare
• epuizarea dupa exercitiu fizic usor
• dificultati in digestie cu alimente care in trecut nu existau
• sensibilitate crescuta la alcool, parfumuri si poluare atmosferica
• rigiditate matinala majora
• durere cronica si inflamatie
• probleme in mentinerea greutatii
• cresterea sensibilitatii la reactiile alergice
• dificultati in amintirea detaliilor.
Ca o a doua investigatie ce trebuie dezvoltata, medicul functional trebuie sa cerceteze mediatorii inerenti afectiunii. Mediatorii sunt o serie de substante capabile sa provoace simptome si sa lezeze tesuturile. Ei nu sunt cauza unei boli ci intermediarii acesteia. Tabelul ne arata principalii mediatori.
In orice fel, din anamneza unui pacient trebuie sa se evidentieze evenimentul TRIGGER. Triggeri sunt toate acele situatii in masura sa activeze orice mediator inactiv. Aceasta explica de ce o boala incepe sau se intensifica mai ales dupa o gripa, o infectie sau un traumatism.
Frecvent triggerii nu sunt specifici pentru acea boala care nu rareori prezinta mai multi triggeri care interactioneaza intre ei.pana si sensibilitatea individuala prin comparatie unul variaza de la un individ la altul.
Una dintre primele sarcini ale medicului functional este acela de a-i recunoaste, astfel incat sa dezvolte impreuna cu pacientul strategii pentru a elimina sau a le reduce virulenta.
III. Vizita practica. Din punct de vedere practic, vizita consta intr-un ansamblu de metode semeiologice ( bazate in principal pe perceptele kineziologiei aplicate), necesare pentru o evaluare functionala completa, fie dintr-un punct de vedere nutritionalo-metabolic, cat si al diverselor organe si aparate.
De obicei, se tinde sa se subimparta vizita in doua parti principale: prima parte, structurala, a doua parte, biochimico-nutritionala.
Partea structurala: investigarea semeiotica cea mai atenta este aceea pusa la punct de tehnicile inerente chiropracticii. Ele ne-au invatat in principal sa cercetam legaturite marcate intre problematicile structurale functionale si intregul organism. In particular, e fundamental sa intelegem interconexiunile intre structuri, sistem nervos autonom si functii organice. Facem trimitere la carti de specialitate si supraspecializate pentru a aprofunda argumentele (tehnica S.O.T. sau sacro-occipitala, kineziologie aplicata).
Partea biochimico-nutritionala: este sectorul principal al aplicatiei medicinei functionale. Investigatia diagnostica se bazeaza pe cercetarea tuturor posibilelor disfunctii biochimice legate de dezechilibrul functional, in masura sa se exprime fenotipic. Pentru a obtine rezultatul maxim, medicul functional e sprijinit in acest efort de o intrega serie de noi si promitatoare analize funtionale de laborator pe care le vom descrie detaliat in cele ce urmeaza.
Modul de abordare medical conventional e stabilit, in schimb, intr-o maniera complet diferita. El se concentreaza asupra entitatii boala, considerand-o independenta si autosuficienta; clasificabila dupa criteriu unei catalogari botanice fara a privi nici contextul in care se manifesta, nici individul care e afectat. Cel mai adesea pare aproape ca bolnavul tine locul de spectator in conflictul dintre patologie si medicamente, pentru care isi imprumuta pentru moment propriul corp.
Sa diagnostichezi inseamna sa pui o eticheta, sau chiar un nume, bolii. Dupa aceste concepte sanatatea nu este altceva decat lipsa unor boli diagnisticabile. Simptomele, prin forta lucrurilor, devin problema, si astfel a vindeca inseamna a le elimina. Pentru medicina functionala, lucrurile sunt altfel. Modul sau de abordare se adreseaza pacientului, si aceasta entitate unica (individualitate biochimica) este cea care trebuie reechilibrata pentru a ajunge la adevarata stare de sanatate, sau la o bunastare optima.
Boala este un fenomen foarte complex care se dezvolta in timp.Ea este rezultatul probabilistic final al multor evenimente stresante, care au venit toate in contact cu organismul in momente separate, si fiecare in masura sa declanseze o secventa bine precizata de reactii biologice.
Pentru a declansa o boala e necesar ca o intreaga serie de disfunctii individuale antecedente (DIATEZE), derivate dintr-o predispozitie genetica, sa interactioneze ori sa fie puse in contact cu un complex de cofactori negativi, in masura sa activeze un raspuns fenotipic patologic.Situatiile declansatoare cele mai comune, denumite TRIGGERS, sau evenimentele precipitante, sunt in masura sa activeze o intreaga serie de MEDIATORI biochimici ce rezulta din reactiile biochimice in masura sa provoace o patologie.
Concepte si filozofie
Punctele centrale ale Medicinei Functionale sunt diverse concepte fundamentale care servesc ca principii indrumatoare pentru abordarea clinica, diagnostic si tratament, precum si pentru dezvoltarea unor strategii de cercetare clinica si analize statistice. Principalele concepte teotetice sunt:
• Abordare holistica
• individualitate biochimica
• sanatatea ca vitalitate pozitiva
• functia ca homeodinamicitate
• luarea in considerare chiar si a simptomelor minore
Abordarea holistica. Corpul uman este mai bine evaluat daca e considerat dupa criteriu unui intreg holografic integrat. Orice specialitate medicala care are in vedere o singura parte a organismului nu este in masura sa inteleaga adevarata cauza a problemei. Specialitatile sunt importante pentru o medicina din ce in ce mai tehnologizata, mai profunda si mai constienta, cu conditia de a exista intruchiparea unui singur medic delegat sa sintetizeze datele specialistilor intr-un diagnostic unic si intr-un tratament unic care sa ia in considerare caracteristicile individuale ale pacientului. Din ce in ce mai des medicul specialist e atat de departe de realitatea-pacient (pe care nu o cunoaste), incata se limiteaza sa prescrie indicatii terapeutice care sunt foarte departe de realitatea olistica a cazului. Binenteles,teoretic, pe hartie, totul e perfect, dar nu se tine cont de caracteristicile individului. Doar niste cunostinte profunde si complexe sunt in masura sa prezica posibilele reactii, diferite de standardul mediu, si daca terapia protocolara este mai mult sau mai putin potrivita cu caracteristicile sale fiziologice. Din cauza predispozitiei genetice individuale, nu de fiecare data raspunsurile la tratamentul farmacologic sunt egale. Efectiv, eficacitatea terapeutica depinde de multiplele caracteristici si experiente de viata ale pacientului. Pentru un tratament eficient, e fundamental sa integrezi toate experientele disponibile.
Individualitatea biochimica. Punctul central al medicinei functionale se bazeaza pe postulatul ca fiecare individ prezinta caracteristici unice care administreaza nu doar activitatile voluntare, precum capacitatea de decizie, dezvoltarea personalitatii si raspunsurile emotionale, ci si activitatile involuntare, precum metabolismul principiilor nutritive, procesele celulare de informare si comunicare intre diferite aparate organice. Toate aspectele practicii medicale si cercetarii, inclusiv metode clinice, diagnostic si tratament, in medicina functionala sunt revazute ca bazandu-se pe un mod de abordare care ia in considerare caracteristicile individualitatii biochimice. Medicina functionala considera fiecare individ ca un purtator de caracteristici metabolice unice care afecteaza semnificativ nevoile nutritionale: spre exemplu se stie ca persoane cu acelasi nivel seric de vitamine din complexul B, pot atinge diferente de pana la 500% din nivelele intracelulare ale acelorasi vitamine. Aceasta metodica medicala recunoaste printre altele si importanta datelor acumulate de-a lungul cercetarilor, inerente caracteristicilor individuale de raspuns la toxinele din mediu, la aditivii alimentari si la medicamentele prescrise. De aici deriva nevoia de a crea un intreg terapeutic specific si unic pentru fiecare individ.
Sanatatea ca vitalitate pozitiva. Un al treilea postulat al medicinei functionale afirma ca sanatatea nu e caracterizata in mod primar de o stare de absenta a bolii: sanatatea este, mai degraba, prezenta unei vitalitati pozitive, unica si diferita pentru fiecare individ in parte.
Aceasta revizuire a conceptului de sanatate aduce cu sine un nou ansamblu de metode diagnostice in masura sa cuantifice starea de bine individuala, sa evalueze functia fiziologica, cognitiva/emotionala si fizica, in relatie cu vitalitatea. Din punct de vedere al medicinei functionale, un medic nu-si poate concentra atentia sa doar asupra evenimentelor principale ale vietii pacientului, asupra istoricului bolii sau a statusului patologic din acel moment. Medicul trebuie sa se intereseze chiar si despre perioadele de bunastare si asupra eventualelor posibile circumstante viitoare in care pacientul crede ca se simte cu adevarat bine in armonie cu el insusi si cu mediul inconjurator. Tocmai din aceste motive modul de abordare limitat la inlaturarea simptomelor si la prevenirea bolii nu este suficient. Obiectivele medicale trebuie sa includa si sustinerea vitalitatii si bunastarii inerente experientei de viata a pacientului.
Functia ca homeodinamicitate. Al patrulea postulat e corelat cu conceptul de homeostazie. In timp ce notiunea de homeostazie se bazeaza pe un sistem de control format din componente interconectate care functioneaza pentru a mentine o serie de parametri fizici si chimice corporali in limite cat mai constante, homeodinamicitatea considera astfel un sistem de control analog, dar care functioneaza pentru a mentine costanta individualitatea biochimica.
Termenul de homeodinamicitate e folosit in medicina functionala pentru a descrie un spectru amplu de activitati metabolice si fiziologice care se verifica continuu in organism si care sunt responsabile de capacitatea individuala de adaptare la circumstantele in schimbare, la stres si la diferitele experiente.
A sustine sanatatea la nivel homeodinamic inseamna a-si concentra atentia asupra proceselor celulare si asupra functiilor organice care, la prima vedere, ar putea sa para foarte indepartate si necorelate cu tulburarea pacientului si cu logici strategice diferite din punct de vedere conceptual inlaturate de medicul traditional.
Luarea in considerare chiar si a simptomelor minore. Chiar si dezechilibrele biochimice secundare sunt in masura, in anumite cazuri, sa genereze reactii care provoaca in timp probleme majore de sanatate.
Tocmai din acest motiv e fundamental sa putem utiliza o noua serie de teste si analize de laborator in masura sa investigheze domeniul functionalitatii biochimice umane. Sa reusesti sa intervii la acest nivel de dezechilibru, inseamna sa impiedici o cascada de evenimente succesive care vor activa orice mediator biologic capabil sa provoace o patologie. Asa cum se va vedea cand vom vorbi despre protocoale, unicul mod de a obtine un mod de abordare olistic, individual, precoce ( disfunctii biochimice subtile) e acela de a utiliza mai departe o vizita protocolara completa insotita de alegerea inteleapta a testelor celor mai potrivite pentru acel pacient.
Primul protocol: vizita
Prin prisma postulatelor teoretice ale medicinei functionale, vizita devine adevaratul si unicul protocol de baza. Evaluarea tuturor caracteristicilor individuale direct pe pacient e singurul mod de a pune in practica un mod de abordare tintit pe pacient care urmeaza criteriile olismo si individualitatii biochimice.
Vizita poate fi impartita in patru parti:
I-Strangerea datelor si compilarea chestionarelor.
II-Anamneza tintita in principal pe antecedente, triggers si mediatori.
III-Vizita practica adevarata si proprie, concentrandu-ne atentia in mod particular pe structura, biochimie si psihic.
IV-Alegerea analizelor functionale tintite.
I.Strangerea datelor si compilarea chestionarelor.
Pentru a standardiza si facilita aceasta sarcina, au fost puse la punct variate chestionare in masura sa furnizeze medicului functional, in scurt timp, un volum insemnat de date.
Chestionarele principale sunt acelea inerente anamnezei patologice indepartate care nu difera intr-o maniera substantiala de acelea traditionale. Chestionarul Health appraisal (HAQ) in schimb a fost studiat de catre Healthcomm din Seattle tocmai pentru medici functionali, exact la fel ca si chestionarul FDOSQ care se adreseaza mai mult functiei de detoxifiere hepatica (vezi capitolul 8). La acestea trebuie adaugat si chestionarul TMAQ util pentru a clasifica individul in Simpaticotonic sau Parasimpaticotonic. La aceste chestionare variate sunt anexate la sfarsitul capitolului, in detaliu, astfel incat medicul sa poata sa se foloseasca de ele cu regularitate in practica clinica de zi cu zi.
Odata compilate chestionarele, medicul va avea deja la dispozitie numeroase date, suficiente pentru a-l indruma in protocolul de intrebari, focalizandu-le asupra organelor si aparatelor specifice.
II-Anamneza tintita in principal pe antecedente, triggers si mediatori. Anamneza patologica apropiata trebuie sa se axeze in primul rand pe investigarea tuturor posibilelor antecedente.
Antecendentele sunt toti acei factori, preexistenti bolii, in masura sa predispuna individul sa o dezvolte. Aceste caracteristici au fost definite de greci ca DIATEZE.
Foarte adesea antecedentele sunt congenitale, de aceea este important sa fie investigate predispozitiile familiale de a dezvolta diverse boli. Sexul e un factor important, in ceea de priveste barbatii si femeile sunt susceptibili in proportii diferite la diferite boli.
Alimentatia si igiena mediului sunt in mod particular de investigat, in special pentru a spulbera un eventual cerc vicios legat de o boala. In realitate e inutil sa-ti storci creierii in cautarea unor noi posibilitati terapeutice, daca pacientul persista in greselile sau in situatiile legate de dezvoltarea patologiei.
In antecedente este cuprinsa anamneza familiala, cea personala, evaluarea obiceiurilor alimentare, folosirea de medicamente si cercetarea biomarkerilor de functiune.
Anamneza familiala: este necesara pentru a evalua posibilele conexiuni genetice. E nevoie intotdeauna sa se investigheze daca in antecedentele heredocolaterale sunt prezente boli, ca neoplazii (si care anume), maladii cardiocirculatorii, diabet, artrita, dementa, osteoporoza, obezitate, alergie sau alcoolism. Cunoasterea predispozitiei catre un anume tip de patologie ingaduie sa concentreze efortul medicului, focalizandu-l asupra imbunatatirii expresiei genetice in acel sector dat.
Anamneza personala: raspunsul la o intrebare tintita, precum prezenta unui istoric de oboseala cronica, susceptibilitate pentru raceala sau gripa, apetit exagerat pentru anumite alimente, alergii si infectii recurente, permite evaluarea modului in care propriile gene sunt capabile sa se exprime fenotipic si care sunt eventualele predispozitii personale.
Obiceiuri alimentare: raspunsul la o serie de intrebari inerente dietei, indica in ce fel un individ raspunde la propriile alegeri alimentare si daca printre ele exista dezechilibre in masura sa provoace disfunctii metabolice. Este important sa ne concentram atentia asupra preferintelor calitative. Orice predispozitie indica ceva legat de propria unicitate genetica, si posibila prezenta a unor reactii de intoleranta intre diversele alimente.
Medicamente folosite: folosirea cu regularitate a unor medicamente indica faptul ca organismul nu se afla intr-o conditie de echilibru optim.
Biomarkeri de functiune: exista simptome masurabile care sunt expresia varstei biologice si care pot fi blocate sau facute reversibile odata identificate. Acestia sunt:
• deteriorarea vazului
• deteriorarea auzului
• cresterea timpului de reactie
• scaderea fortei musculare
• epuizarea dupa exercitiu fizic usor
• dificultati in digestie cu alimente care in trecut nu existau
• sensibilitate crescuta la alcool, parfumuri si poluare atmosferica
• rigiditate matinala majora
• durere cronica si inflamatie
• probleme in mentinerea greutatii
• cresterea sensibilitatii la reactiile alergice
• dificultati in amintirea detaliilor.
Ca o a doua investigatie ce trebuie dezvoltata, medicul functional trebuie sa cerceteze mediatorii inerenti afectiunii. Mediatorii sunt o serie de substante capabile sa provoace simptome si sa lezeze tesuturile. Ei nu sunt cauza unei boli ci intermediarii acesteia. Tabelul ne arata principalii mediatori.
In orice fel, din anamneza unui pacient trebuie sa se evidentieze evenimentul TRIGGER. Triggeri sunt toate acele situatii in masura sa activeze orice mediator inactiv. Aceasta explica de ce o boala incepe sau se intensifica mai ales dupa o gripa, o infectie sau un traumatism.
Frecvent triggerii nu sunt specifici pentru acea boala care nu rareori prezinta mai multi triggeri care interactioneaza intre ei.pana si sensibilitatea individuala prin comparatie unul variaza de la un individ la altul.
Una dintre primele sarcini ale medicului functional este acela de a-i recunoaste, astfel incat sa dezvolte impreuna cu pacientul strategii pentru a elimina sau a le reduce virulenta.
III. Vizita practica. Din punct de vedere practic, vizita consta intr-un ansamblu de metode semeiologice ( bazate in principal pe perceptele kineziologiei aplicate), necesare pentru o evaluare functionala completa, fie dintr-un punct de vedere nutritionalo-metabolic, cat si al diverselor organe si aparate.
De obicei, se tinde sa se subimparta vizita in doua parti principale: prima parte, structurala, a doua parte, biochimico-nutritionala.
Partea structurala: investigarea semeiotica cea mai atenta este aceea pusa la punct de tehnicile inerente chiropracticii. Ele ne-au invatat in principal sa cercetam legaturite marcate intre problematicile structurale functionale si intregul organism. In particular, e fundamental sa intelegem interconexiunile intre structuri, sistem nervos autonom si functii organice. Facem trimitere la carti de specialitate si supraspecializate pentru a aprofunda argumentele (tehnica S.O.T. sau sacro-occipitala, kineziologie aplicata).
Partea biochimico-nutritionala: este sectorul principal al aplicatiei medicinei functionale. Investigatia diagnostica se bazeaza pe cercetarea tuturor posibilelor disfunctii biochimice legate de dezechilibrul functional, in masura sa se exprime fenotipic. Pentru a obtine rezultatul maxim, medicul functional e sprijinit in acest efort de o intrega serie de noi si promitatoare analize funtionale de laborator pe care le vom descrie detaliat in cele ce urmeaza.
MINERALELE SI SANATATEA
Mineralele si oligoelementele joaca in organismul nostru roluri cruciale. Practic de ele depind reactii vitale la nivel celular, ele reprezentant parte din enzimele care catalizeaza reactiile din celulele noastre. Dezechilibrele minerale nu pot fi monitorizate cu testele de sange obisnuite pentru ca in sange mineralele isi petrec putin timp, ele regasindu-se la nivel celular. Va prezint mai jos un material care va va face o imagine despre rolul mineralelor si oligoelementelor in organism, cum se manifesta dezechilibrele acestora si ce putem face pentru a le combate.
Singura analiza eficienta in monitorizarea tabloului mineralelor ramane de departe Analiza Minerala Tisulara prin metoda Hair Metabolic System (HMS) despre care am mai discutat prezentand-o intr-un articol anterior. Ea este disponibila in Romania si oricine este interesat ma poate contacta pentru a o efectua.
Iata cu ce se asociaza frecvent diferitele dezechilibre minerale:
- insomnie – Bor, Calciu
- palpitatii – Calciu
- boli cardiovasculare – Seleniu, Cupru, Magneziu
- senzatie de lipsa de aer – Calciu
- tulburari de respiratie si oboseala – Cupru
- stari depresive, apatie, irascibilitate – Calciu, Magneziu
- stare de oboseala – Bor, Crom, Magneziu
- artrita – Cupru
- amorteala sau de furnicaturi in membre si carcei – Calciu, Magneziu
- dereglari ciclu menstrual – Calciu
- menopauza – Seleniu, Bor
- fertilitate – Seleniu, Vanadiu
- potenta masculina - Zinc
- TIROIDA – Vanadiu
- cresterea colesterolului - tine sub control – Cupru
- colesterol rau – Crom
- colesterolul total şi trigliceride – Resveratrol
- diabet – Crom, Vanadiu, Resveratrol
- cataracta – Seleniu, Cupru
- Alzheimer – Resveratrol
- osteoporoza – Calciu, Bor, Cupru, Vanadiu, Magneziu, Resveratrol
- reducerea eliminarii calciului, magneziului si fosforului – Bor
- stralucirea/culoarea parului – Cupru, Seleniu
- intarzierea ridarii pielii – Cupru, Seleniu, Aur, Resveratrol
- celule canceroase – Seleniu, Zinc, Aur, Resveratrol
- bratari din Cupru - Cupru
- nuci – Bor, Cupru, Zinc, Crom, Vanadiu, Magneziu, Calciu
- gatit in vase de inox - Crom
- potenţator de efect (bioflavonoid) pentru toate mineralele si vitaminele – Resveratrol pigmentul
din legumele si fructele de culoare neagra
FACTORI CARE FAVORIZEAZA DEZECHILIBRELE MINERALE
- Opteaza pentru alimente in stare cruda.
Cele prelucrate in exces isi pierd vitaminele si mineralele pe care corpul ar trebui sa le
primeasca zilnic. Incearca sa consumi alimente in stare naturala cat de des poti;
- Renunta la bauturile racoritoare carbogazoase.
Au un continut ridicat de fosfati care pot produce un dezechilibru al mineralelor esentiale;
- Minimalizeaza consumul de zahar, alcool si cafea.
Duc la scaderea potasiului din corp, urmat de scaderea nivelului de calciu, prin urina;
- Atentie la excesul de paine, prajituri si paste fainoase, reduc absorbtia calciului;
- Redu consumul de sare! Folosita in exces, duce la pierderea potasiului si a calciului;
- NU fugi de soare !. Are si efecte benefi ce, pentru ca expunerea insuficienta la soare
Reduce potentialul de asimilare a calciului;
- STRESUL, OBOSEALA PRELUNGITA SI LIPSA DE MISCARE
favorizeaza disfunctii in organism, inclusiv un metabolism deficitar al calciului.
1. Calciu
Lipsa de calciu este cea mai frecventa tulburare minerala a organismului si are manifestari diferite in functie de gravitatea sa. La persoanele cu o usoara lipsa de calciu apare o senzatie de amorteala sau de furnicaturi in membre (calciul raspunde de transmiterea influxurilor nervoase), contracturi musculare necontrolate (carcei), dereglari ale ciclului menstrual, osteoporoza, frecventa crescuta a cariei dentare, stari de melancolie, apatie.
In cazul lipsei severe de calciu apar insomnia, palpitatiile, vindecarea lenta a ranilor, starea de irascibilitate fara motiv aparent, starile depresive, durerile de cap intense, senzatia de lipsa de aer nemotivata; la copii apar rahitismul si tulburarile de crestere. Se constata, de asemenea, tulburari de dinamica sexuala, scaderea potentei la barbati si o inclinatie marcata spre frigiditate la femei.
Surse naturale de calciu: laptele si produsele lactate, galbenusul de ou, conopida, semintele de susan, soia, fasolea, mazarea, telina, anumite ape minerale, sardelele din conserve.
Prof. dr. Mencinicopschi ne spune care sunt cele mai importante minerale şi în ce alimente le găsim :
Calciu se absoarbe eficient în prezenţa magneziului, a vitaminei D şi K1. Alimente: busuioc, salvie, cimrişor, pătrunjel, mentă uscate, parmezan, scorţişoară, caşcaval, alge, sardine în ulei, urzici, broccoli fiert, spanac fiert, migdale, smochine uscate, păpădie crudă, fistic, gălbenuş de ou, gasole roşie fiartă, lapte degresat, curmale uscate, nuci, ou fiert.
http://www.eva.ro/dietafitness/nutritie/de-unde-ne-luam-mineralele-necesare-articol-32637-slide-1.html#article
2. Borul
Daca in ultima vreme te-ai simtit slabita si fara energie, s-ar putea ca "vina" sa o poarte borul, mai exact lipsa lui. O concentratie echilibrata de bor in organism ajuta la producerea de energie. Daca suferi de insomnii, tot o cantitate suficienta de bor in organism te ajuta sa-ti reglezi programul de somn. Tot borul este cel care stimuleaza sinteza si metabolismul glucidelor, proteinelor si acizilor nucleici. In plus, acest mineral este antrenat si in echilibrul fosforic. Studiile au aratat ca borul este cel care stimuleaza cantitatea de estrogen si progesteron in cazul femeilor aflate la menopauza (3 miligrame de bor pe zi au redus eliminarea prin urina a calciului, magneziului si fosforului, insa pentru tratamentul osteoporozei este nevoie de o cantitate tripla de bor).
Un alt efect al borului este acela ca stimuleaza sistemul imunitar. In cazul barbatilor, la cei care consuma alimente prea bogate in bor (1,8 miligrame pe zi), riscul de a face cancer la prostata este cu o treime mai mare fata de cei care consuma zilnic o cantitate mai mica de bor (0,9 miligrame).
Unele studii au aratat ca organismul are nevoie, zilnic, de 1,5 miligrame de bor. Pe de alta parte, nu exista inca studii care sa indice cu precizie aportul zilnic ideal. Specialistii sustin ca o alimentatie echilibrata, care contine cinci portii de fructe si legume, este suficienta pentru nevoile organismului si asigura un aport de 1,5 pana la 3 miligrame de bor. Nicio cantitate prea mare de bor nu este recomandata - cum spuneam si mai sus, in cazul barbatilor care consuma peste 1,5 grame de bor zilnic, riscul de cancer de prostata este mult mai ridicat. De asemenea, in cazul unor administrari de lunga durata a unor cantitati foarte mari de bor (mai mari de 10 miligrame pe zi) pot aparea stari de voma, dureri de stomac si transpiratii nocturne.
Cele mai bogate alimente in bor sunt strugurii, ciresele, merele, bananele, nucile, alunele, broccoli (in acest caz, absorbtia borului este de suta la suta), varza, soia, morcovii, fasolea, cartofii.
O cantitate suficient de mare de bor o contine si apa si, in plus, trebuie sa stii ca 89% din cantitatea de bor pe care o consumi este absorbita in organism.
http://revistaplafar.ro/vitamine--minerale/787/bor-pentru-oase-puternice.html
3. Cupru
Cuprul are un rol important in metabolizarea grasimilor si a proteinelor. Cuprul tine sub control cresterea colesterolului, fiind util in preventia bolilor cardiovasculare si arteriosclerozei.
Cuprul face parul sa straluceasca (influenteaza culoarea parului), amelioreaza crizele de artrita, are efecte terapeutice asupra bolilor de piele, cataractei, dar si a maladiilor venerice.
De asemenea, acest mineral este necesar pentru sanatatea oaselor si ia parte la formarea hemoglobinei si a celulelor rosii, deoarece faciliteaza absorbtia fierului si ajuta la oxidarea vitaminei C (impreuna cu aceasta, formeaza elastinul care se gaseste in fibrele musculare elastice ale corpului). Cuprul este indispensabil formarii tesutului conjunctiv, inclusiv a colagenului care se gaseste in piele si oase. Studiile au aratat ca fracturile osoase, malformatiile scheletului si osteoporoza sunt mai frecvente in momentul in care exista un deficit de cupru.
Pe langa proprietatile enumerate mai sus, cuprul are un rol important si in producerea enzimelor care protejeaza organismul impotriva anumitor substante toxice, precum radicalii liberi.
Practic, cuprul este cel care ajuta la transformarea fierului intr-o forma in care organismul o poate folosi. De asemenea, intra in component a unei enzime care transporta fierul catre si dinspre tesuturi. Lipsa acestui mineral nu face decat sa duca la anemie si la acumularea fierului in tesuturi.
In plus, deficitul de cupru duce la tulburari de respiratie si oboseala.
De obicei, deficitul de cupru este mai des intalnit in cazul copiilor, in special al celor nascuti prematur.
Doza zilnica recomandata este de 2-3 miligrame zilnic pentru adulti si de 0,05 miligrame/kilogram pentru copii.
In general, printr-o alimentatie normala se asigura necesarul de cupru al organismului. Din pacate, ingerat in cantitati prea mari, acesta devine toxic. Excesul de cupru provoaca varsaturi, insomnie, duce la caderea parului, ciclu menstrual neregulat, hipertensiune si, uneori, chiar depresie. De obicei, organismul elimina excesul de cupru � practic, ficatul excreta surplusul de cupru in bila, iar apoi este eliminat din corp prin urina sau materii fecale.
Persoanele care sunt predispuse la acumularea in exces sunt cele care au hepatita, ciroza sau boala Wilson. O alta modalitate prin care cuprul poate fi absorbit in organism este prin piele, deoarece acesta este un bun conductor termic. Este motivul pentru care bolnavilor de artrita li se recomanda purtarea unor bratari din cupru.
Din fericire, exista in multe alimente, iar cele mai bune surse sunt: fructele uscate (migdalele, nucile, alunele), graul integral, ciresele, merele, portocalele, strugurii, prunele, fasolea uscata, mazarea, crevetii si cam toate alimentele de origine marina. De asemenea, stridiile, peştii, cacaua, ficatul, rinichii, nucile de Brazilia, drojdia de bere, ceapa, sfecla rosie, prazul, napul, spanacul sunt si ele bogate in cupru.
http://revistaplafar.ro/vitamine--minerale/698/cuprul-face-parul-sa-straluceasca.html
4. Seleniu
previne formarea celulelor canceroase, incetineste procesul de imbatranire si curata organismul de substante toxice (precum mercurul, arsenicul sau cadmiul).
Practic, seleniul contribuie la mentinerea elasticitatii tesuturilor (incetineste imbatranirea, revigoreaza aspectul parului si al pielii), atenueaza simptomele menopauzei si face mai eficiente tratamentele aplicate in bolile cardiovasculare. De asemenea, are un rol important in buna functionare a ochilor (impiedica formarea cataractei).
Seleniul are si rol in cresterea fertilitatii - acesta este unul din motivele pentru care barbatii au nevoie de o cantitate mai mare de seleniu (aproape jumatate din intreaga cantitate de seleniu din organismul barbatilor este concen trata in testicule si, odata cu sperma, se pierde si o cantitate importanta de seleniu).
De asemenea, seleniul ajuta si la absorbtia si sporirea eficientei vitaminei E, un alt antioxidant. Ceea ce inseamna ca, atunci cand cei doi antioxidanti sunt administrati impreuna, acestia sunt mai eficienti decat daca sunt administrati separat, chiar daca in cantitate egala.
O femeie are nevoie de aproximativ 50 de micrograme de seleniu (pentru femeile insarcinate si cele care alapteaza, cantitatea de seleniu este mai mare, de 65, respectiv 75 de micrograme), in timp ce pentru un barbat cantitatea necesara este de 70-100 de micrograme.
Incearca sa nu iei suplimente de seleniu fara recomandarea medicului. Risti ca efectul sa fie contrar celui scontat: in cantitate prea mare, peste 400 micrograme/zi, timp indelungat, are efecte toxice asu pra organismului si poate duce, in cazuri extreme, la tulburari respiratorii sau de vedere si chiar la paralizia muschilor.
Cum iti dai seama ca ai consumat prea mult seleniu? Fii atenta la urmatoarele simptome: iti cade mai mult par decat de obicei, unghiile devin fragile si casabile, ametesti foarte usor, ai senzatii de voma si un gust metalic in gura.
Acesta se gaseste in produse de origine vegetala precum usturoiul, ceapa, germenii de grau, rosii, struguri rosii, nuci de Brazilia (se spune ca doua bucati sunt suficiente ca sa asigure necesarul zilnic de seleniu), broccoli, tarate, dar si oua, rinichi, ficat, fructele de mare (stridii, scoici), crustacee (langusta, crab), carne de peste (in special cea de ton), drojdie de bere.
http://revistaplafar.ro/vitamine--minerale/280/tine-batranetea-departe.html
5. Zinc
Primul simptom al insuficientei de Zinc in organism se manifesta prin pierderea simtului olfactiv si simtului gustativ
Lipsa acestuia permite acumularea excesiva a radicalilor liberi responsabili, printre altele, cu aparitia cancerului si a sterilitatii.
Cantitatea de zinc aflata in organism este de aproximativ 1,8 grame, iar necesarul zilnic este de 10-15 mg/zi. In mod normal, aceasta cantitate ar trebui sa poata fi luata din alimentatia zilnica. Din pacate, doar 30-50% din cantitatea de zinc pe care o primim din alimentele pe care le consumam de-a lungul zilei este absorbita de organism.
Organismul pierde zinc daca este bolnav (fie ca este vorba de o infectie, afectiuni ale ficatului, infarct sau anemie) sau atunci cand esti insarcinata, te afli la menstruatie ori urmezi un tratament cu antibiotice.
Un aport insuficient de zinc, chiar si pentru perioade foarte scurte de timp, de exemplu o saptamana, reduce ritmul de dezvoltare a musculaturii si capacitatea de raspuns a sistemului imunitar, iar rezultatul implica scaderea rezistentei organismului la infectii.
Pe de alta parte, nu este bine nici sa iei suplimente de zinc dupa ureche, fara supravegherea unui medic. Excesul de zinc poate provoca o crestere a colesterolului rau si poate duce la aparitia arterosclerozei.
Specialistii au demonstrat de curand ca, daca iei zinc atunci cand esti racita, scapi mai repede de boala, decat daca ai lua doar clasicele medicamente pentru raceala. Pentru ca efectele acestuia sa se vada cat mai repede, ia-l impreuna cu vitamina C.
Suplimentele de zinc trebuie luate pe stomacul gol, pentru ca, astfel, sunt asimilate mai usor de catre organism. Din totalul de zinc din organism, aproximativ 70% se afla in oase, iar restul se gaseste in sange, piele si par, dar in cantitati insuficiente, de aceea este necesara suplimentarea acestuia.
Activitatea glandelor sexuale creste sub influenta acestui oligoelement. S-a demonstrat stiintific ca, in unele cazuri de impotenta, se pot obtine imbunatatiri substantiale, daca pacientul introduce in alimentatie suplimente de zinc si vitamina B6. Nu degeaba stridiile sunt considerate un afrodisiac- contin o mare cantitate de zinc, care poate fi asimilata cu usurinta de catre organism.
Daca nu esti adepta medicamentelor din flacon, atunci este bine sa incluzi in dieta zilnica ficatul de porc care contine aproximativ 9 mg de zinc la suta de grame, carnea de vita sau de miel (aproximativ 4 mg), painea integrala (5 mg), galbenusul de ou, care contine 4 mg, soia (3 mg), drojdia de bere, semintele de dovleac, laptele degresat si mustarul. De asemenea, nici crustaceele nu sunt de neglijat, pentru ca o suta de grame de stridii, midii, homar sau chiar si alge de mare, furnizeaza aproape intreg necesarul pentru un adult. Zincul este continut, in cantitati mici, e adevarat, si de fructe si legume precum: pere, visine, cirese, nuci, sfecla rosie, vinete, fasole, linte si rosii.Trebuie, insa, sa stii ca alcoolul, cafeaua, ceaiul, tutunul, dar mai ales stresul, consuma din rezervele de zinc.
http://revistaplafar.ro/vitamine--minerale/427/tu-cat-zinc-consumi-zilnic.html
Întăreşte sistemul imunitar în lupta cu bacteriile, virusurile şi carcinogenii. În lipsa lui, corpul nu poate utiliza vitamina A.
6. Crom
Cromul este un mineral esential pentru producerea insulinei de catre pancreas, or insulina este cea care scade nivelul zaharului din sange. Practic, cromul este mineralul responsabil cu trecerea glucidelor din sange in celule, unde sunt transformate in energie. Daca acest mecanism nu functioneaza si se inregistreaza un nivel scazut al insulinei, creste nivelul zaharului din sange, lucru care duce la instalarea starii de oboseala, iritabilitate, nevoie incontrolabila de dulce si, in final, chiar la diabet.
De asemenea, lipsa cromului poate duce la cresterea colesterolului rau din organism.
De cealalta parte, prea mult crom (doar daca iei suplimente alimentare, pentru ca cromul din alimente este bine tolerat de organism) poate duce, in cazuri rare, e drept, la afectarea rinichilor, ficatului, inimii sau sistemului nervos.
Studiile au aratat ca necesarul zilnic de crom variaza in functie de greutate, efortul fizic sustinut, regimul de viata si de starea de sanatate a fiecaruia. Specialistii spun ca organismul are nevoie de o cantitate zilnica ce variaza intre 50 si 200 de micrograme.
Din pacate, se pare ca agricultura intensiva, poluarea si alti factori au dus la scaderea continutului de crom din alimente.
Alimentele cele mai bogate in crom sunt ouale, ficatul de vaca si cel de pui, broccoli, fasolea verde, cartoful, cerealele din seminte integrale, germenii de grau, prunele, ciupercile, sparan ghelul, carnea de vita si curcan, rinichiul de porc, faina de ovaz, drojdia de bere si berea, scoicile, branzeturile si nucile.
Trebuie sa stii, insa, ca nivelul cromului din alimente este variabil - cu cat sunt mai procesate zarzavaturile si fructele, cu atat este mai redusa cantitatea de crom.
De asemenea, este bine sa gatesti in vase de inox, pentru ca pastreaza cantitatea de crom din alimente.
Pentru suplimentele de crom trebuie sa consulti medicul specialist, care va stabili atat doza zilnica necesara, cat si durata tratamentului. Problema este ca, cu cat inaintam in varsta, organismul retine cantitati din ce in ce mai mici de crom. Din acest motiv persoanele in varsta sunt predispuse riscului de a se imbolnavi de diabet.
http://revistaplafar.ro/vitamine--minerale/208/cromul-nu-te-lasa-sa-te-ingrasi.html
7. Vanadiu
Vanadiul este un agent activ in ajutarea metabolismului corpului, concentrandu-se in acelasi timp pe cresterea oaselor, intarirea dintilor, functionarea adecvata a tiroidei , fertilitatea si productia de hormoni.
Majoritatea Vanadiului se elimina prin fecale, numai 5-10% fiind efectiv absorbit
In timp ce pe barbati nu-i afecteaza, lipsa acestui mineral poate afecta capacitatea unei femei de a ramane insarcinata.
Vanadiul este considerat a avea aceleasi efecte ca si insulina asupra organismului uman. In doze mici, s-a constatat ca opreste efectele diabetului.
Daca nu se ia sub o forma naturala, Vanadiul poate fi toxic.
Doza zilnica : 10-100 micrograme
Surse naturale de Vanadiu se pot gasi in fructe de mare, ridichi, paini din cereale integrale, cereale, legume, nuci, uleiuri si capsuni.
Alimentele procesate contin niveluri ridicate de Vanadiu deoarece acesta exista in metalul masinilor care fac alimentele respective. Destul de interesant, Vanadiul este si un mineral care se gaseste (purtat) in aer.
http://www.emedonline.ro/vitamine/view.article.php?34
8. Magneziu
Daca ai des stari de neliniste, crampe, te simti cam obosita ori ai moralul scazut, medicul iti va recomanda o cura de magneziu. Acest mineral este un echilibrant psihic, are efect antidepresiv si mentine constanta concentratia calciului din sange. Practic, acest mineral intervine ca un factor de protectie in fata reactiilor dizarmonice ale organismului la agresiunile la care este supus. El este cel care protejeaza toate celulele de substantele nocive, pentru ca impiedica patrunderea elementelor toxice in celule. De asemenea, tot magneziul este cel care este responsabil cu reflexele musculare si nervoase si mentine buna functionare cardiaca. Si, nu in ultimul rand, contribuie la mineralizarea oaselor.
Absenta acestuia se manifesta prin slabiciuni ale muschilor, stari de oboseala, nervozitate si mult stres. Culmea e ca stresul favorizeaza lipsa magneziului, iar lipsa magneziului duce la aparitia stresului. Carevasazica, ne invartim in cerc.
Si totusi, de ce apar carentele de magneziu? Specialistii au aratat ca responsabile pentru aceasta problema sunt gazele de esapament, de fapt poluarea in general, stresul, pilulele anticonceptionale, curele de slabire, excesul de alcool, mancarea prea grasa sau cea prea sarata.
Organismul uman, contine, in medie, 25 de grame de magneziu, iar necesarul zilnic de magneziu al unui adult este de 300-400 mg, in functie de sex, greutate si inaltime. Studiile arata ca majoritatea femeilor au un aport zilnic de magneziu inferior acestei valori, mai ales cele care urmeaza un regim de slabire hipocaloric. Explicatia consta in faptul ca alimentele bogate in magneziu au, de cele mai multe ori, si cele mai multe calorii. Daca mai adaugi la acest lucru si faptul ca prin gatirea acestor alimente se pierde intre 30 si 75 % din cantitatea de magneziu, intelegi de ce e indicat sa recurgi la suplimentele alimentare. O alta problema consta in faptul ca sunt foarte putine alimente bogate in magneziu - fasolea uscata, mazarea, ciocolata, germenii de grau, cacaoa, alunele si nucile, painea integrala, bananele si prunele, spanacul si patrunjelul.
Un alt motiv care poate duce la scaderea cantitatii de magneziu din organism o reprezinta si o alimentatie bogata in calciu, deoarece acesta scade absorbtia magneziului din intestin. Acelasi efect este produs si de consumul crescut al alimentelor bogate in fosfor - acesta face ca eliminarile renale de magneziu sa creasca. Deci, mare ATENTIE LA COCA-COLA
http://revistaplafar.ro/vitamine--minerale/384/magneziu-iti-face-viata-mai-linistita.html
Magneziu se absoarbe eficient în prezenţa vitaminei B12. Se recomandă un aport zilnic de 2 g pentru adulţi. Alimente: sfeclă, spanac fiert, năut fiert, caise uscate, fasole albă şi roşie fiartă, porumb fiert, broccoli, păpădie crudă, cartofi copţi, nuci, seminţe de floarea-soarelui, migdale, smochine uscate, curmale uscate, prune uscate, banane.
http://www.eva.ro/dietafitness/nutritie/de-unde-ne-luam-mineralele-necesare-articol-32637-slide-2.html#article
9. Aurul
Aurul, prezent si in structura ADN-ului uman, este considerat in alchimie produsul final al evolutiei metalelor deoarece el reprezinta perfectiunea. Organismul femeii contine de 5-6 ori mai mult aur decat cel al barbatului.
Elixir medieval, numit "Aurum potabile" a fost considerat de Paracelsus ca fiind capabil sa vindece toate bolile, sa pastreze trupul indestructibil, avand proprietati regenerante si intineritoare.
Desi indicatiile privind prepararea acestuia au fost ocultate cu sfintenie, cercetatorii moderni au reusit sa creeze in laborator asa-numitul "aur coloidal".
Aurul coloidal se foloseste in chirurgie pentru repararea vaselor distruse, nervi, oase si membrane. Se mai foloseste si in tratarea a diferite forme de cancer. Injectarea de mici alice de aur ajuta la retragerea cancerului la prostata. Femeile atinse de cancerul ovarian sunt tratate cu aur coloidal si lasere cu vapori de aur pentru anihilarea celulelor bolnave si fara a le afecta pe cele sanatoase.
Aurul coloidal reda fermitatea pielii, amelioreaza ridurile, confera stralucire tenului, redefineste conturul fetei si inchide porii pielii. In combinatie cu magneziul si cuprul, aurul combate lipsa de vigoare a pielii, ajutand la refacerea colagenului.
Printre alimentele ce contin in mod natural elemente monoatomice precum aurul, argintul, platina, cuprul, paladiul, iridiul, rodiul se remarca morcovii crescuti pe soluri vulcanice.
10. RESVERATROL
Este cel mai puternic antioxidant si se gaseste in legumele si fructele de culoare neagra
Este SINGURUL anti-oxidant care actionează direct pe gena Matusalemică (sau ”gena longevitătii”) având capacitatea de a creste durata si calitatea vietii.
Are un efect de distrugere tumorală directă, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală. Inhibă proliferarea celulelor maligne si le induce apoptoza (moartea)
Are si efect de potentator de efect (bioflavonoid) pentru toate mineralele si vitaminele întâlnite în cale, amplificând efectele acestora de zeci-sute de ori !!!
Are un potenţial anti-oxidant de 50 de ori superior vitaminelor C şi E la un loc + de 14 ori activitatea izoenzimei Mn-SOD si de-asemenea cantitatea de glutation intraelulară
Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protecţia anti-oxidativă a LDL-colesterolului
- ¯ nivelul sangvin al colesterolului total şi al trigliceridelor
- ¯ glicemia si previne aparitia diabetului zaharat
Este un vasodilatator arterial, actionând direct si stimulând enzima care produce NO (eNOS)
Stimuleaza sinteza fibrelor de colagen atât la nivel articular, cât si în piele (astfel având rol in elasticitatea articulaţiilor şi un rol cosmetic). Preîntâmpină ridarea şi îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea
Are efect protectiv faţă de boala Alzheimer prin blocarea proteinei NF-Kb, împiedicând astfel microglia să distrugă neuronii
Capac la toate, se mai comportă şi ca un hormon fito-estrogen, adică :
a) Reprezintă cel mai puternic fixator de Calciu în / din oase (alături de exerciţiul fizic), prevenind si combătând eficient osteoporoza
b) Conferă protecţie vasculară majoră, chiar şi la bărbaţi
c) Combate tulburările de climacteriu
d) Ajută la regularizarea ciclului menstrual şi se opune oricăror manifestări dismenoreice
e) Chiar în exces, conferă protecţie împotriva cancerului de sân şi col uterin şi nu induce cancer
f) Protejează celulele nervoase împotriva efectelor devastatoare ale stresului + măresc durata de viată a acestora + se opun apoptozei (mortii) acestora !
g) Creste eliminarea renală a acidului uric, prevenind acumularea sa si riscul de a dezvolta gută sau litiază urică
Un aspect interesant de remarcat este acela că japonezii fumează cele mai multe tigări din lume per cap de locuitor, dar au si cea mai redusă frecventă a cancerului pulmonar !?! ”Secretul” ? Japonezii au în dieta lor printre cele mai ridicate niveluri anti-oxidante din lume, tot pe cap de locuitor ! (Prin aceasta să nu credeti că doresc să încurajez fumatul în prezenta unei anti-oxidări atroce !).
Ani de zile s-a tot bătut monedă pe ”paradoxul francez”, afirmându-se că francezii ar trăi mai mult decât restul populatiilor datorită unui consum semnificativ de vin rosu în care s-ar găsi Resveratrol. De aici si până la dezastruoasa încurajare de a consuma zilnic vin rosu nu a mai fost decât un pas ! Însă s-a demonstrat ulterior că un consum de vin rosu zilnic este asociat cu efecte nocive în primul rând asupra ficatului si apoi asupra tuturor organelor întâlnite în cale de către acesta ! Efectele ”paradoxului francez” sunt date în primul rând consumului de ulei de măsline, legumelor si fructelor într-o cantitate net superioară comparativ cu a altor populatii si nu numai consumului de... vin rosu !
http://suntsanatos.ro/alimentatie-si-nutritie/legumele-si-fructele-negre-contin-cel-mai-puternic-antioxidant-resveratrol.html
Singura analiza eficienta in monitorizarea tabloului mineralelor ramane de departe Analiza Minerala Tisulara prin metoda Hair Metabolic System (HMS) despre care am mai discutat prezentand-o intr-un articol anterior. Ea este disponibila in Romania si oricine este interesat ma poate contacta pentru a o efectua.
Iata cu ce se asociaza frecvent diferitele dezechilibre minerale:
- insomnie – Bor, Calciu
- palpitatii – Calciu
- boli cardiovasculare – Seleniu, Cupru, Magneziu
- senzatie de lipsa de aer – Calciu
- tulburari de respiratie si oboseala – Cupru
- stari depresive, apatie, irascibilitate – Calciu, Magneziu
- stare de oboseala – Bor, Crom, Magneziu
- artrita – Cupru
- amorteala sau de furnicaturi in membre si carcei – Calciu, Magneziu
- dereglari ciclu menstrual – Calciu
- menopauza – Seleniu, Bor
- fertilitate – Seleniu, Vanadiu
- potenta masculina - Zinc
- TIROIDA – Vanadiu
- cresterea colesterolului - tine sub control – Cupru
- colesterol rau – Crom
- colesterolul total şi trigliceride – Resveratrol
- diabet – Crom, Vanadiu, Resveratrol
- cataracta – Seleniu, Cupru
- Alzheimer – Resveratrol
- osteoporoza – Calciu, Bor, Cupru, Vanadiu, Magneziu, Resveratrol
- reducerea eliminarii calciului, magneziului si fosforului – Bor
- stralucirea/culoarea parului – Cupru, Seleniu
- intarzierea ridarii pielii – Cupru, Seleniu, Aur, Resveratrol
- celule canceroase – Seleniu, Zinc, Aur, Resveratrol
- bratari din Cupru - Cupru
- nuci – Bor, Cupru, Zinc, Crom, Vanadiu, Magneziu, Calciu
- gatit in vase de inox - Crom
- potenţator de efect (bioflavonoid) pentru toate mineralele si vitaminele – Resveratrol pigmentul
din legumele si fructele de culoare neagra
FACTORI CARE FAVORIZEAZA DEZECHILIBRELE MINERALE
- Opteaza pentru alimente in stare cruda.
Cele prelucrate in exces isi pierd vitaminele si mineralele pe care corpul ar trebui sa le
primeasca zilnic. Incearca sa consumi alimente in stare naturala cat de des poti;
- Renunta la bauturile racoritoare carbogazoase.
Au un continut ridicat de fosfati care pot produce un dezechilibru al mineralelor esentiale;
- Minimalizeaza consumul de zahar, alcool si cafea.
Duc la scaderea potasiului din corp, urmat de scaderea nivelului de calciu, prin urina;
- Atentie la excesul de paine, prajituri si paste fainoase, reduc absorbtia calciului;
- Redu consumul de sare! Folosita in exces, duce la pierderea potasiului si a calciului;
- NU fugi de soare !. Are si efecte benefi ce, pentru ca expunerea insuficienta la soare
Reduce potentialul de asimilare a calciului;
- STRESUL, OBOSEALA PRELUNGITA SI LIPSA DE MISCARE
favorizeaza disfunctii in organism, inclusiv un metabolism deficitar al calciului.
1. Calciu
Lipsa de calciu este cea mai frecventa tulburare minerala a organismului si are manifestari diferite in functie de gravitatea sa. La persoanele cu o usoara lipsa de calciu apare o senzatie de amorteala sau de furnicaturi in membre (calciul raspunde de transmiterea influxurilor nervoase), contracturi musculare necontrolate (carcei), dereglari ale ciclului menstrual, osteoporoza, frecventa crescuta a cariei dentare, stari de melancolie, apatie.
In cazul lipsei severe de calciu apar insomnia, palpitatiile, vindecarea lenta a ranilor, starea de irascibilitate fara motiv aparent, starile depresive, durerile de cap intense, senzatia de lipsa de aer nemotivata; la copii apar rahitismul si tulburarile de crestere. Se constata, de asemenea, tulburari de dinamica sexuala, scaderea potentei la barbati si o inclinatie marcata spre frigiditate la femei.
Surse naturale de calciu: laptele si produsele lactate, galbenusul de ou, conopida, semintele de susan, soia, fasolea, mazarea, telina, anumite ape minerale, sardelele din conserve.
Prof. dr. Mencinicopschi ne spune care sunt cele mai importante minerale şi în ce alimente le găsim :
Calciu se absoarbe eficient în prezenţa magneziului, a vitaminei D şi K1. Alimente: busuioc, salvie, cimrişor, pătrunjel, mentă uscate, parmezan, scorţişoară, caşcaval, alge, sardine în ulei, urzici, broccoli fiert, spanac fiert, migdale, smochine uscate, păpădie crudă, fistic, gălbenuş de ou, gasole roşie fiartă, lapte degresat, curmale uscate, nuci, ou fiert.
http://www.eva.ro/dietafitness/nutritie/de-unde-ne-luam-mineralele-necesare-articol-32637-slide-1.html#article
2. Borul
Daca in ultima vreme te-ai simtit slabita si fara energie, s-ar putea ca "vina" sa o poarte borul, mai exact lipsa lui. O concentratie echilibrata de bor in organism ajuta la producerea de energie. Daca suferi de insomnii, tot o cantitate suficienta de bor in organism te ajuta sa-ti reglezi programul de somn. Tot borul este cel care stimuleaza sinteza si metabolismul glucidelor, proteinelor si acizilor nucleici. In plus, acest mineral este antrenat si in echilibrul fosforic. Studiile au aratat ca borul este cel care stimuleaza cantitatea de estrogen si progesteron in cazul femeilor aflate la menopauza (3 miligrame de bor pe zi au redus eliminarea prin urina a calciului, magneziului si fosforului, insa pentru tratamentul osteoporozei este nevoie de o cantitate tripla de bor).
Un alt efect al borului este acela ca stimuleaza sistemul imunitar. In cazul barbatilor, la cei care consuma alimente prea bogate in bor (1,8 miligrame pe zi), riscul de a face cancer la prostata este cu o treime mai mare fata de cei care consuma zilnic o cantitate mai mica de bor (0,9 miligrame).
Unele studii au aratat ca organismul are nevoie, zilnic, de 1,5 miligrame de bor. Pe de alta parte, nu exista inca studii care sa indice cu precizie aportul zilnic ideal. Specialistii sustin ca o alimentatie echilibrata, care contine cinci portii de fructe si legume, este suficienta pentru nevoile organismului si asigura un aport de 1,5 pana la 3 miligrame de bor. Nicio cantitate prea mare de bor nu este recomandata - cum spuneam si mai sus, in cazul barbatilor care consuma peste 1,5 grame de bor zilnic, riscul de cancer de prostata este mult mai ridicat. De asemenea, in cazul unor administrari de lunga durata a unor cantitati foarte mari de bor (mai mari de 10 miligrame pe zi) pot aparea stari de voma, dureri de stomac si transpiratii nocturne.
Cele mai bogate alimente in bor sunt strugurii, ciresele, merele, bananele, nucile, alunele, broccoli (in acest caz, absorbtia borului este de suta la suta), varza, soia, morcovii, fasolea, cartofii.
O cantitate suficient de mare de bor o contine si apa si, in plus, trebuie sa stii ca 89% din cantitatea de bor pe care o consumi este absorbita in organism.
http://revistaplafar.ro/vitamine--minerale/787/bor-pentru-oase-puternice.html
3. Cupru
Cuprul are un rol important in metabolizarea grasimilor si a proteinelor. Cuprul tine sub control cresterea colesterolului, fiind util in preventia bolilor cardiovasculare si arteriosclerozei.
Cuprul face parul sa straluceasca (influenteaza culoarea parului), amelioreaza crizele de artrita, are efecte terapeutice asupra bolilor de piele, cataractei, dar si a maladiilor venerice.
De asemenea, acest mineral este necesar pentru sanatatea oaselor si ia parte la formarea hemoglobinei si a celulelor rosii, deoarece faciliteaza absorbtia fierului si ajuta la oxidarea vitaminei C (impreuna cu aceasta, formeaza elastinul care se gaseste in fibrele musculare elastice ale corpului). Cuprul este indispensabil formarii tesutului conjunctiv, inclusiv a colagenului care se gaseste in piele si oase. Studiile au aratat ca fracturile osoase, malformatiile scheletului si osteoporoza sunt mai frecvente in momentul in care exista un deficit de cupru.
Pe langa proprietatile enumerate mai sus, cuprul are un rol important si in producerea enzimelor care protejeaza organismul impotriva anumitor substante toxice, precum radicalii liberi.
Practic, cuprul este cel care ajuta la transformarea fierului intr-o forma in care organismul o poate folosi. De asemenea, intra in component a unei enzime care transporta fierul catre si dinspre tesuturi. Lipsa acestui mineral nu face decat sa duca la anemie si la acumularea fierului in tesuturi.
In plus, deficitul de cupru duce la tulburari de respiratie si oboseala.
De obicei, deficitul de cupru este mai des intalnit in cazul copiilor, in special al celor nascuti prematur.
Doza zilnica recomandata este de 2-3 miligrame zilnic pentru adulti si de 0,05 miligrame/kilogram pentru copii.
In general, printr-o alimentatie normala se asigura necesarul de cupru al organismului. Din pacate, ingerat in cantitati prea mari, acesta devine toxic. Excesul de cupru provoaca varsaturi, insomnie, duce la caderea parului, ciclu menstrual neregulat, hipertensiune si, uneori, chiar depresie. De obicei, organismul elimina excesul de cupru � practic, ficatul excreta surplusul de cupru in bila, iar apoi este eliminat din corp prin urina sau materii fecale.
Persoanele care sunt predispuse la acumularea in exces sunt cele care au hepatita, ciroza sau boala Wilson. O alta modalitate prin care cuprul poate fi absorbit in organism este prin piele, deoarece acesta este un bun conductor termic. Este motivul pentru care bolnavilor de artrita li se recomanda purtarea unor bratari din cupru.
Din fericire, exista in multe alimente, iar cele mai bune surse sunt: fructele uscate (migdalele, nucile, alunele), graul integral, ciresele, merele, portocalele, strugurii, prunele, fasolea uscata, mazarea, crevetii si cam toate alimentele de origine marina. De asemenea, stridiile, peştii, cacaua, ficatul, rinichii, nucile de Brazilia, drojdia de bere, ceapa, sfecla rosie, prazul, napul, spanacul sunt si ele bogate in cupru.
http://revistaplafar.ro/vitamine--minerale/698/cuprul-face-parul-sa-straluceasca.html
4. Seleniu
previne formarea celulelor canceroase, incetineste procesul de imbatranire si curata organismul de substante toxice (precum mercurul, arsenicul sau cadmiul).
Practic, seleniul contribuie la mentinerea elasticitatii tesuturilor (incetineste imbatranirea, revigoreaza aspectul parului si al pielii), atenueaza simptomele menopauzei si face mai eficiente tratamentele aplicate in bolile cardiovasculare. De asemenea, are un rol important in buna functionare a ochilor (impiedica formarea cataractei).
Seleniul are si rol in cresterea fertilitatii - acesta este unul din motivele pentru care barbatii au nevoie de o cantitate mai mare de seleniu (aproape jumatate din intreaga cantitate de seleniu din organismul barbatilor este concen trata in testicule si, odata cu sperma, se pierde si o cantitate importanta de seleniu).
De asemenea, seleniul ajuta si la absorbtia si sporirea eficientei vitaminei E, un alt antioxidant. Ceea ce inseamna ca, atunci cand cei doi antioxidanti sunt administrati impreuna, acestia sunt mai eficienti decat daca sunt administrati separat, chiar daca in cantitate egala.
O femeie are nevoie de aproximativ 50 de micrograme de seleniu (pentru femeile insarcinate si cele care alapteaza, cantitatea de seleniu este mai mare, de 65, respectiv 75 de micrograme), in timp ce pentru un barbat cantitatea necesara este de 70-100 de micrograme.
Incearca sa nu iei suplimente de seleniu fara recomandarea medicului. Risti ca efectul sa fie contrar celui scontat: in cantitate prea mare, peste 400 micrograme/zi, timp indelungat, are efecte toxice asu pra organismului si poate duce, in cazuri extreme, la tulburari respiratorii sau de vedere si chiar la paralizia muschilor.
Cum iti dai seama ca ai consumat prea mult seleniu? Fii atenta la urmatoarele simptome: iti cade mai mult par decat de obicei, unghiile devin fragile si casabile, ametesti foarte usor, ai senzatii de voma si un gust metalic in gura.
Acesta se gaseste in produse de origine vegetala precum usturoiul, ceapa, germenii de grau, rosii, struguri rosii, nuci de Brazilia (se spune ca doua bucati sunt suficiente ca sa asigure necesarul zilnic de seleniu), broccoli, tarate, dar si oua, rinichi, ficat, fructele de mare (stridii, scoici), crustacee (langusta, crab), carne de peste (in special cea de ton), drojdie de bere.
http://revistaplafar.ro/vitamine--minerale/280/tine-batranetea-departe.html
5. Zinc
Primul simptom al insuficientei de Zinc in organism se manifesta prin pierderea simtului olfactiv si simtului gustativ
Lipsa acestuia permite acumularea excesiva a radicalilor liberi responsabili, printre altele, cu aparitia cancerului si a sterilitatii.
Cantitatea de zinc aflata in organism este de aproximativ 1,8 grame, iar necesarul zilnic este de 10-15 mg/zi. In mod normal, aceasta cantitate ar trebui sa poata fi luata din alimentatia zilnica. Din pacate, doar 30-50% din cantitatea de zinc pe care o primim din alimentele pe care le consumam de-a lungul zilei este absorbita de organism.
Organismul pierde zinc daca este bolnav (fie ca este vorba de o infectie, afectiuni ale ficatului, infarct sau anemie) sau atunci cand esti insarcinata, te afli la menstruatie ori urmezi un tratament cu antibiotice.
Un aport insuficient de zinc, chiar si pentru perioade foarte scurte de timp, de exemplu o saptamana, reduce ritmul de dezvoltare a musculaturii si capacitatea de raspuns a sistemului imunitar, iar rezultatul implica scaderea rezistentei organismului la infectii.
Pe de alta parte, nu este bine nici sa iei suplimente de zinc dupa ureche, fara supravegherea unui medic. Excesul de zinc poate provoca o crestere a colesterolului rau si poate duce la aparitia arterosclerozei.
Specialistii au demonstrat de curand ca, daca iei zinc atunci cand esti racita, scapi mai repede de boala, decat daca ai lua doar clasicele medicamente pentru raceala. Pentru ca efectele acestuia sa se vada cat mai repede, ia-l impreuna cu vitamina C.
Suplimentele de zinc trebuie luate pe stomacul gol, pentru ca, astfel, sunt asimilate mai usor de catre organism. Din totalul de zinc din organism, aproximativ 70% se afla in oase, iar restul se gaseste in sange, piele si par, dar in cantitati insuficiente, de aceea este necesara suplimentarea acestuia.
Activitatea glandelor sexuale creste sub influenta acestui oligoelement. S-a demonstrat stiintific ca, in unele cazuri de impotenta, se pot obtine imbunatatiri substantiale, daca pacientul introduce in alimentatie suplimente de zinc si vitamina B6. Nu degeaba stridiile sunt considerate un afrodisiac- contin o mare cantitate de zinc, care poate fi asimilata cu usurinta de catre organism.
Daca nu esti adepta medicamentelor din flacon, atunci este bine sa incluzi in dieta zilnica ficatul de porc care contine aproximativ 9 mg de zinc la suta de grame, carnea de vita sau de miel (aproximativ 4 mg), painea integrala (5 mg), galbenusul de ou, care contine 4 mg, soia (3 mg), drojdia de bere, semintele de dovleac, laptele degresat si mustarul. De asemenea, nici crustaceele nu sunt de neglijat, pentru ca o suta de grame de stridii, midii, homar sau chiar si alge de mare, furnizeaza aproape intreg necesarul pentru un adult. Zincul este continut, in cantitati mici, e adevarat, si de fructe si legume precum: pere, visine, cirese, nuci, sfecla rosie, vinete, fasole, linte si rosii.Trebuie, insa, sa stii ca alcoolul, cafeaua, ceaiul, tutunul, dar mai ales stresul, consuma din rezervele de zinc.
http://revistaplafar.ro/vitamine--minerale/427/tu-cat-zinc-consumi-zilnic.html
Întăreşte sistemul imunitar în lupta cu bacteriile, virusurile şi carcinogenii. În lipsa lui, corpul nu poate utiliza vitamina A.
6. Crom
Cromul este un mineral esential pentru producerea insulinei de catre pancreas, or insulina este cea care scade nivelul zaharului din sange. Practic, cromul este mineralul responsabil cu trecerea glucidelor din sange in celule, unde sunt transformate in energie. Daca acest mecanism nu functioneaza si se inregistreaza un nivel scazut al insulinei, creste nivelul zaharului din sange, lucru care duce la instalarea starii de oboseala, iritabilitate, nevoie incontrolabila de dulce si, in final, chiar la diabet.
De asemenea, lipsa cromului poate duce la cresterea colesterolului rau din organism.
De cealalta parte, prea mult crom (doar daca iei suplimente alimentare, pentru ca cromul din alimente este bine tolerat de organism) poate duce, in cazuri rare, e drept, la afectarea rinichilor, ficatului, inimii sau sistemului nervos.
Studiile au aratat ca necesarul zilnic de crom variaza in functie de greutate, efortul fizic sustinut, regimul de viata si de starea de sanatate a fiecaruia. Specialistii spun ca organismul are nevoie de o cantitate zilnica ce variaza intre 50 si 200 de micrograme.
Din pacate, se pare ca agricultura intensiva, poluarea si alti factori au dus la scaderea continutului de crom din alimente.
Alimentele cele mai bogate in crom sunt ouale, ficatul de vaca si cel de pui, broccoli, fasolea verde, cartoful, cerealele din seminte integrale, germenii de grau, prunele, ciupercile, sparan ghelul, carnea de vita si curcan, rinichiul de porc, faina de ovaz, drojdia de bere si berea, scoicile, branzeturile si nucile.
Trebuie sa stii, insa, ca nivelul cromului din alimente este variabil - cu cat sunt mai procesate zarzavaturile si fructele, cu atat este mai redusa cantitatea de crom.
De asemenea, este bine sa gatesti in vase de inox, pentru ca pastreaza cantitatea de crom din alimente.
Pentru suplimentele de crom trebuie sa consulti medicul specialist, care va stabili atat doza zilnica necesara, cat si durata tratamentului. Problema este ca, cu cat inaintam in varsta, organismul retine cantitati din ce in ce mai mici de crom. Din acest motiv persoanele in varsta sunt predispuse riscului de a se imbolnavi de diabet.
http://revistaplafar.ro/vitamine--minerale/208/cromul-nu-te-lasa-sa-te-ingrasi.html
7. Vanadiu
Vanadiul este un agent activ in ajutarea metabolismului corpului, concentrandu-se in acelasi timp pe cresterea oaselor, intarirea dintilor, functionarea adecvata a tiroidei , fertilitatea si productia de hormoni.
Majoritatea Vanadiului se elimina prin fecale, numai 5-10% fiind efectiv absorbit
In timp ce pe barbati nu-i afecteaza, lipsa acestui mineral poate afecta capacitatea unei femei de a ramane insarcinata.
Vanadiul este considerat a avea aceleasi efecte ca si insulina asupra organismului uman. In doze mici, s-a constatat ca opreste efectele diabetului.
Daca nu se ia sub o forma naturala, Vanadiul poate fi toxic.
Doza zilnica : 10-100 micrograme
Surse naturale de Vanadiu se pot gasi in fructe de mare, ridichi, paini din cereale integrale, cereale, legume, nuci, uleiuri si capsuni.
Alimentele procesate contin niveluri ridicate de Vanadiu deoarece acesta exista in metalul masinilor care fac alimentele respective. Destul de interesant, Vanadiul este si un mineral care se gaseste (purtat) in aer.
http://www.emedonline.ro/vitamine/view.article.php?34
8. Magneziu
Daca ai des stari de neliniste, crampe, te simti cam obosita ori ai moralul scazut, medicul iti va recomanda o cura de magneziu. Acest mineral este un echilibrant psihic, are efect antidepresiv si mentine constanta concentratia calciului din sange. Practic, acest mineral intervine ca un factor de protectie in fata reactiilor dizarmonice ale organismului la agresiunile la care este supus. El este cel care protejeaza toate celulele de substantele nocive, pentru ca impiedica patrunderea elementelor toxice in celule. De asemenea, tot magneziul este cel care este responsabil cu reflexele musculare si nervoase si mentine buna functionare cardiaca. Si, nu in ultimul rand, contribuie la mineralizarea oaselor.
Absenta acestuia se manifesta prin slabiciuni ale muschilor, stari de oboseala, nervozitate si mult stres. Culmea e ca stresul favorizeaza lipsa magneziului, iar lipsa magneziului duce la aparitia stresului. Carevasazica, ne invartim in cerc.
Si totusi, de ce apar carentele de magneziu? Specialistii au aratat ca responsabile pentru aceasta problema sunt gazele de esapament, de fapt poluarea in general, stresul, pilulele anticonceptionale, curele de slabire, excesul de alcool, mancarea prea grasa sau cea prea sarata.
Organismul uman, contine, in medie, 25 de grame de magneziu, iar necesarul zilnic de magneziu al unui adult este de 300-400 mg, in functie de sex, greutate si inaltime. Studiile arata ca majoritatea femeilor au un aport zilnic de magneziu inferior acestei valori, mai ales cele care urmeaza un regim de slabire hipocaloric. Explicatia consta in faptul ca alimentele bogate in magneziu au, de cele mai multe ori, si cele mai multe calorii. Daca mai adaugi la acest lucru si faptul ca prin gatirea acestor alimente se pierde intre 30 si 75 % din cantitatea de magneziu, intelegi de ce e indicat sa recurgi la suplimentele alimentare. O alta problema consta in faptul ca sunt foarte putine alimente bogate in magneziu - fasolea uscata, mazarea, ciocolata, germenii de grau, cacaoa, alunele si nucile, painea integrala, bananele si prunele, spanacul si patrunjelul.
Un alt motiv care poate duce la scaderea cantitatii de magneziu din organism o reprezinta si o alimentatie bogata in calciu, deoarece acesta scade absorbtia magneziului din intestin. Acelasi efect este produs si de consumul crescut al alimentelor bogate in fosfor - acesta face ca eliminarile renale de magneziu sa creasca. Deci, mare ATENTIE LA COCA-COLA
http://revistaplafar.ro/vitamine--minerale/384/magneziu-iti-face-viata-mai-linistita.html
Magneziu se absoarbe eficient în prezenţa vitaminei B12. Se recomandă un aport zilnic de 2 g pentru adulţi. Alimente: sfeclă, spanac fiert, năut fiert, caise uscate, fasole albă şi roşie fiartă, porumb fiert, broccoli, păpădie crudă, cartofi copţi, nuci, seminţe de floarea-soarelui, migdale, smochine uscate, curmale uscate, prune uscate, banane.
http://www.eva.ro/dietafitness/nutritie/de-unde-ne-luam-mineralele-necesare-articol-32637-slide-2.html#article
9. Aurul
Aurul, prezent si in structura ADN-ului uman, este considerat in alchimie produsul final al evolutiei metalelor deoarece el reprezinta perfectiunea. Organismul femeii contine de 5-6 ori mai mult aur decat cel al barbatului.
Elixir medieval, numit "Aurum potabile" a fost considerat de Paracelsus ca fiind capabil sa vindece toate bolile, sa pastreze trupul indestructibil, avand proprietati regenerante si intineritoare.
Desi indicatiile privind prepararea acestuia au fost ocultate cu sfintenie, cercetatorii moderni au reusit sa creeze in laborator asa-numitul "aur coloidal".
Aurul coloidal se foloseste in chirurgie pentru repararea vaselor distruse, nervi, oase si membrane. Se mai foloseste si in tratarea a diferite forme de cancer. Injectarea de mici alice de aur ajuta la retragerea cancerului la prostata. Femeile atinse de cancerul ovarian sunt tratate cu aur coloidal si lasere cu vapori de aur pentru anihilarea celulelor bolnave si fara a le afecta pe cele sanatoase.
Aurul coloidal reda fermitatea pielii, amelioreaza ridurile, confera stralucire tenului, redefineste conturul fetei si inchide porii pielii. In combinatie cu magneziul si cuprul, aurul combate lipsa de vigoare a pielii, ajutand la refacerea colagenului.
Printre alimentele ce contin in mod natural elemente monoatomice precum aurul, argintul, platina, cuprul, paladiul, iridiul, rodiul se remarca morcovii crescuti pe soluri vulcanice.
10. RESVERATROL
Este cel mai puternic antioxidant si se gaseste in legumele si fructele de culoare neagra
Este SINGURUL anti-oxidant care actionează direct pe gena Matusalemică (sau ”gena longevitătii”) având capacitatea de a creste durata si calitatea vietii.
Are un efect de distrugere tumorală directă, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală. Inhibă proliferarea celulelor maligne si le induce apoptoza (moartea)
Are si efect de potentator de efect (bioflavonoid) pentru toate mineralele si vitaminele întâlnite în cale, amplificând efectele acestora de zeci-sute de ori !!!
Are un potenţial anti-oxidant de 50 de ori superior vitaminelor C şi E la un loc + de 14 ori activitatea izoenzimei Mn-SOD si de-asemenea cantitatea de glutation intraelulară
Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protecţia anti-oxidativă a LDL-colesterolului
- ¯ nivelul sangvin al colesterolului total şi al trigliceridelor
- ¯ glicemia si previne aparitia diabetului zaharat
Este un vasodilatator arterial, actionând direct si stimulând enzima care produce NO (eNOS)
Stimuleaza sinteza fibrelor de colagen atât la nivel articular, cât si în piele (astfel având rol in elasticitatea articulaţiilor şi un rol cosmetic). Preîntâmpină ridarea şi îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea
Are efect protectiv faţă de boala Alzheimer prin blocarea proteinei NF-Kb, împiedicând astfel microglia să distrugă neuronii
Capac la toate, se mai comportă şi ca un hormon fito-estrogen, adică :
a) Reprezintă cel mai puternic fixator de Calciu în / din oase (alături de exerciţiul fizic), prevenind si combătând eficient osteoporoza
b) Conferă protecţie vasculară majoră, chiar şi la bărbaţi
c) Combate tulburările de climacteriu
d) Ajută la regularizarea ciclului menstrual şi se opune oricăror manifestări dismenoreice
e) Chiar în exces, conferă protecţie împotriva cancerului de sân şi col uterin şi nu induce cancer
f) Protejează celulele nervoase împotriva efectelor devastatoare ale stresului + măresc durata de viată a acestora + se opun apoptozei (mortii) acestora !
g) Creste eliminarea renală a acidului uric, prevenind acumularea sa si riscul de a dezvolta gută sau litiază urică
Un aspect interesant de remarcat este acela că japonezii fumează cele mai multe tigări din lume per cap de locuitor, dar au si cea mai redusă frecventă a cancerului pulmonar !?! ”Secretul” ? Japonezii au în dieta lor printre cele mai ridicate niveluri anti-oxidante din lume, tot pe cap de locuitor ! (Prin aceasta să nu credeti că doresc să încurajez fumatul în prezenta unei anti-oxidări atroce !).
Ani de zile s-a tot bătut monedă pe ”paradoxul francez”, afirmându-se că francezii ar trăi mai mult decât restul populatiilor datorită unui consum semnificativ de vin rosu în care s-ar găsi Resveratrol. De aici si până la dezastruoasa încurajare de a consuma zilnic vin rosu nu a mai fost decât un pas ! Însă s-a demonstrat ulterior că un consum de vin rosu zilnic este asociat cu efecte nocive în primul rând asupra ficatului si apoi asupra tuturor organelor întâlnite în cale de către acesta ! Efectele ”paradoxului francez” sunt date în primul rând consumului de ulei de măsline, legumelor si fructelor într-o cantitate net superioară comparativ cu a altor populatii si nu numai consumului de... vin rosu !
http://suntsanatos.ro/alimentatie-si-nutritie/legumele-si-fructele-negre-contin-cel-mai-puternic-antioxidant-resveratrol.html
vineri, 4 noiembrie 2011
REŢETĂ MIRACULOASĂ CU USTUROI
Această reţetă a unui farmacist antic a fost găsită în 1972 într-o mănăstire budistă din Munţii Tibetului. Acest preparat din extract de usturoi curăţă organismul de grăsimi şi pietre, îmbunătăţeşte metabolismul şi astfel toate vasele sangvine (re)devin mai elastice. Reglează greutatea corpului, topeşte cheagurile de sânge, vindecă diafragma miocardică bolnavă, arterioscleroza, inapetenţa (lipsa poftei de mâncare), sinuzita, hipertensiunea, bolile bronho-pulmonare, face să dispară artritele, artrozele şi reumatismul. Vindecă gastritele, ulcerele de stomac şi hemoroizii, absoarbe orice fel de tumori externe şi interne, vindecă diferitele tulburări de vedere şi auz, impotenţA. Are efect benefic asupra întregului organism.
Reţeta "picături de macerat de usturoi"este ferm condiţionată de o unică şi importantă restricţie. Pe durata aplicării tratamentului conform schemei este total interzisă consumarea usturoiului sub orice altă formă. Tratamentul e de provenienţa budistă şi se aplică o dată la 5 ani.
Secretul curăţării, tăierii şi pisarii usturoiului, atât pentru reţeta cu alcool, cât şi pentru mujdei sau orice altceva: nu-l atingeţi de metal! Curăţaţi-l cu unghiile sau cu un cuţit de …lemn. Pisaţi-l în mojar de porţelan sau sticlă. Dacă nu aveţi, folosiţi clasicul „pisălog” din lemn. În nici un caz în piua de metal în care pisaţi nuci sau alte alimente! O ultimă precizare: pentru copiii mai mici de 14 ani, cura cu „usturoiul vindecător” se va face doar după o consultare a medicului.
Într-un borcan de sticlă se pun 350 grame de usturoi zdrobit într-o piuliţă de lemn, peste care se toarnă 220-250 grame alcool de 95-96°. Borcanul se închide ermetic şi se pune în frigider timp de 10 zile. Pe timpul păstrării amestecului de usturoi în alcool pentru macerare, timp de 10 zile, se recomandă omogenizarea zilnică a acestuia. În cea de-a 11-a zi se filtrează totul cu o strecurătoare foarte fină sau cu tifon. Lichidul obţinut se toarnă în acelaşi borcan şi se pune încă 2 zile în frigider. După această perioadă remediul este gata pentru tratament (picăturile se pot lua cu puţin lapte sau apă înainte de a începe să mâncăm), după cum urmează:
NUMĂR DE PICĂTURI
ZIUA MIC-DEJUN PRÂNZ CINĂ
1 1 2 3
2 4 5 6
3 7 8 9
4 10 11 12
5 13 14 15
6 16 17 18
7 12 11 10
8 9 8 7
9 6 5 4
10 3 2 1
11 15 25 25
12 25 25 25
Se va continua cu câte 25 picături, de 3 ori pe zi, până la terminarea întregii cantităţi.
CEL MAI PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub formă de aliment pur. În prezenţa sucului său germenii de răceli, gripe şi viroze nu au nici o şansă. Descompune flegma, combate infecţiile, degajează sinusurile, bronhiile şi plămânii. Omoară cei mai oribili microbi - chiar şi pe cei ai leprei, gonoreei şi cangrenei - în cinci minute fix! În testele de laborator, aceşti germeni au fost aruncaţi efectiv pe marginea unui platan de cultură! Un miligram de usturoi avea aceeaşi putere cu douăzeci şi cinci unităţi de penicilină.
Este o plantă atât de puternică, încât, când e frecată pe picioarele cuiva, intră rapid în sânge şi poate avea un efect benefic în plămâni. O cataplasmă cu usturoi pusă pe tălpile picioarelor este foarte bună pentru oprirea tusei şi alungarea răcelilor. Se face tocând câţiva căţei de usturoi, amestecându-i cu puţin untdelemn de măsline şi aplicând mixtura pe tălpi.
Oameni bolnavi de plămâni - ajunşi în pragul morţii - suferind de tot felul de maladii respiratorii (astm, emfizem şi oribilele bronşite, alergii şi abcese pulmonare) s-au întremat şi au plecat complet vindecaţi, lăudând această plantă miraculoasă.
ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE
În 1948, după ani întregi de cercetări, oamenii de ştiinţă au confirmat, în sfârşit cu fermitate, „puterea de penicilină” a usturoiului, izolând diversele substanţe din el. Alliina, prima substanţă izolată, avea efect contra germenilor care cauzează intoxicaţia cu salmonella, dizenteria şi contra stafilococilor care provoacă furunculele şi ulceraţiile purulente ale pielii.
La fel de eficientă era şi împotriva streptococilor, care cauzează scarlatina, difteria, erizipelul, inflamarea învelişului inimii (febra reumatică). Allicina, un alt ingredient, înfruntă conjunctivita (infecţia ochilor), putrefacţia (descompunerea mâncării în alimente şi în intestine), febra tifoidă, holera şi TBC.-ul.
De atunci, în usturoi s-au găsit multe alte substanţe importante. Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una dintre cele mai bogate surse de germaniu şi seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inimă şi a multor forme de cancer). Ajoena este o substanţă care „diluează” sângele, astfel prevenind cheagurile potenţial periculoase. Când animalele de laborator au fost hrănite cu o singură doză din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu sută la sută, în timp de douăzeci şi patru ore. De asemenea, ajoena acţionează contra a două tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezentă în canalul extern al urechii, şi o altă care cauzează Candida şi vaginita.
Usturoiul are peste o sută de compuşi cunoscuţi ai sulfului. Aceşti compuşi ai sulfului sunt cei care-i conferă usturoiului puterea sa de a lupta contra bolilor, ajută la reducerea tensiunii şi a nivelului de zahăr din sânge, alungă astmul şi bronşita, îmbunătăţesc circulaţia şi funcţiile inimii, previn cancerul şi ajută organismul să se debaraseze de toxinele periculoase.
PREVENIREA ÎNFUNDĂRII ARTERELOR
Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au arătat că rădăcina cu aromă înţepătoare are „o acţiune protectoare foarte semnificativă" în limitarea efectelor coagulării sângelui gras. Conform doctorilor Arun Bordia şi H.C. Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista medicală britanică The Lancet, apărut în 29 decembrie 1973, medicii au spus că sângele a zece pacienţi s-a coagulat mai încet, când aceştia au mâncat usturoi cu alimente grase, decât atunci când le-au mâncat fără usturoi. După părerea lor, aceasta însemna că usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grăsime pe pereţii arterelor şi ajuta la prevenirea colmatării acestora. Concret, o sută de grame de unt s-au adăugat la o masă consumată de pacienţii testaţi. Peste trei ore, aceştia au prezentat un nivel mediu al colesterolului de 237,4 miligrame la sută. Când, după trei ore, mâncării identice i s-a adăugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns doar la 212,7 miligrame la sută. S-a descoperit că uleiul de usturoi are şi singur acest efect - fie că e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. În plus, uleiul de usturoi a redus nivelul de fibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masă care conţinea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la sută - în trei ore. Când în mâncare s-a adăugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai târziu, era de 256,4 miligrame la sută. În ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv nivelurile de colesterol şl fibrogen sub valorile normale.
COBOARĂ HIPERTENSIUNEA
Se spune că sute de medici au găsit usturoiul ca fiind cel mai sigur şi mai de nădejde mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu ştie exact din ce cauză. Unii doctori cred că usturoiul dilată (deschide) arterele, uşurând presiunea. Alţii citează puterea sa de a înlătura infecţiile de diverse feluri şi, prin urmare, de a reduce tensiunea crescută. Totuşi, e clar că tensiunea scade. Medicii raportează - în cazuri după cazuri - că simptome că slăbiciunea, ameţelile, pulsaţiile dureroase ale capului, ţiuitul din urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiraţia scurtă, durerile de şale, amorţelile sau furnicăturile, dispar toate, rapid şi uşor.
De fapt, usturoiul pare să satisfacă toate cerinţele unui agent terapeutic perfect pentru reducerea tensiunii sangvine:
1.Este absolut sigur.
2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a găsit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiunea sangvină se reduce treptat - într-o perioadă de timp - fără nici o cădere neaşteptată care ar putea şoca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub îngrijirea medicului.
5. În aproape toate cazurile testate, a alungat slăbiciunile, ameţelile, durerile de cap, ţiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obţine rezultatebune , indiferent de vârstă sau de condiţie.
7. Este uşor de luat, sub formă de tablete fără miros.
Actualmente, tabletele şi capsulele cu usturoi, care se găsesc fără reţetă la plafarurile de pretutindeni, sunt folosite pe scară largă de medici pentru reducerea tensiunii şi alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea este extrem de periculoasă fiindcă, în primul rând, simptomele ei nu sunt întotdeauna prezente - mulţi suferinzi nici măcar nu ştiu că o au - şi în al doilea rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor şi arterelor, sub formă de crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar la moartea subită, dacă nu e controlată.
Totuşi, un lucru ar trebui să fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu face decât să coboare tensiunea şi efortul impus inimii, venelor şi arterelor, plus alte simptome neplăcute, care pot reveni când terapia cu usturoi încetează. Oricum, folosirea prelungită a usturoiului a tins, în multe cazuri, să coboare permanent hipertensiunea!
REMEDIU PENTRU DIABET
Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahăr din sângele diabeticilor. Într-un caz, un om cu diabet avansat aflase de la doctori că era într-o situaţie fără speranţă şi a fost trimis să moară acasă, la vârsta de şaizeci ani. La nouăzeci ani, încă mai trăia, sănătos tun. Începuse să mănânce o combinaţie de usturoi, pătrunjel şi creson. Nivelul zahărului din sânge i-a coborât de la 200 şi ceva la 110. Şi a continuat să folosească fericit acest remediu, timp de ani de zile. Usturoiul nu vindecă diabetul şi nu trebuie folosit fără permisiunea medicului. Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul zahărului şi, astfel, de a controla boala. Surprinzător şi interesant, însă, este faptul - consemnat de mai multe ori - că usturoiul poate reduce nivelul zahărului din sânge la diabetici.
UN ALIMENT TESTAT, COMPARATIV CU MEDICAŢIA ANTIDIABETICĂ
Usturoiul - deşi are o acţiune puţin mai înceată - este la fel de eficient ca tolbutamida (un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge. Doamna R.B., consumatoare de usturoi, spune: „Recent, mi s-a pus diagnosticul de diabet moderat. Medicul mi-a spus că, dacă nivelul zahărului din sânge nu-mi scădea, trebuia să iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul să reducă nivelul zahărului din sânge, aşa că am început imediat să iau câte o capsulă de usturoi de 0,32 g, pe lângă vitamine şi drojdie de bere, după fiecare masă. Rezultatul: zaharul din sânge mi-a revenit la normal şi nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un medicament.
REÎNTINEREŞTE FICATUL
Principala valoare a usturoiului în tulburările hepatice constă în puterea sa de a detoxifia bacteriile putrefactive din intestine şi, astfel, de a ajuta ficatul să se odihnească. Este un stimulent dovedit al sucurilor gastrice şi ajută la creşterea şi vigoarea circulaţiei sangvine prin ficat. Se susţine că o linguriţă de usturoi, în amestec cu o lingură de untdelemn de măsline sau ulei de soia, luată seara, înviorează ficatul şi îl reîntinereşte atât de mult, încât pielea de pe trup va străluci de activitate reînnoită. Utilizatorii spun că e într-adevăr o plantă miraculoasă.
Dacă usturoiul nu e tolerat, cauza constă într-o deficienţă a organelor digestive - mai ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare bună, spune ea, nu se va revolta niciodată împotriva unui element atât de natural şi benefic ca usturoiul.
REMEDIU PENTRU CISTITĂ
Infecţiile urinare pot fi dureroase şi handicapante. Doamna S.B.. povesteşte cum a folosit usturoiul pentru a combate o persistentă infecţie a vezicii: „Pentru aceia dintre dumneavoastră care suferă de cistită, usturoiul poate fi răspunsul. După ce m-am îmbolnăvit de câteva ori, am hotărât să-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei căţei mari de usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o linguriţă şi i-am înghiţit cu apă. După cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (...)."
„Am mai avut cistită o singură dată, şi usturoiul şi-a făcut efectul din nou. Poate că merge şi pentru infecţiile rinichilor. Doctoriţa mea n-a fost deloc surprinsă, întrucât a avut o dată un pacient cu cancer la plămâni, care a trăit mai mult decât se aşteptase ea şi mânca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge!"
LEAC PENTRU BOLILE DE STOMAC.
Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac şi intestine, afirmă un reputat cercetător şi expert în terapia cu usturoi. Se ştie că allicina din usturoi stimulează pereţii stomacului şi ai intestinelor, pentru a secreta enzime digestive. Dar usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afecţiuni trebuie să fie diluat sau amestecat cu alte mâncăruri, precizează acelaşi expert. Un mod excelent de a atenua efectele usturoiului este acela de a-l găti, sau a-l combina cu ou şi lapte. Totuşi, usturoiul nici măcar nu e nevoie să fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau băi pentru picioare şi mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarată de nouăzeci şi cinci la sută.Din cele mai vechi timpuri şi până în prezent, usturoiul a fost lăudat în întreaga lume pentru eliminarea gazelor, a crampelor şi a simptomelor de inflamare.
TOATE SIMPTOMELE AU TRECUT
S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate şi consemnate amănunţit, după cum urmează: îngreunarea de după masă a fost înlăturată complet în cincisprezece cazuri şi uşurată parţial în şase cazuri din douăzeci şi cinci – deci un total de 84% eficacitate! Râgâielile au dispărut complet în treisprezece cazuri, şi parţial în nouă - din douăzeci şi cinci - la un total de 88% eficacitate! Flatulenţa a dispărut complet în douăzeci de cazuri din douăzeci şi cinci - un total de 80% eficacitate! Colicile cu gaze au dispărut complet în treisprezece cazuri şi s-au uşurat parţial în opt - la un total de 84% eficacitate! Greţurile au dispărut complet în şase cazuri din opt - pentru un total de 75% eficacitate! Se raportează că usturoiul nu aduce numai o uşurare temporară, ci eliberarea permanentă de aceste dezordini gastrice. Cercetătorii au ajuns la concluzia că usturoiul e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenţă şi colici, pentru a elimina gazele din stomac şi intestine şi a diminua crampele dureroase.
CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT PENTRU A CALMA DIGESTIA
Ca uz extern, usturoiul se poate folosi în cataplasme sau băi de picioare şi de mâini. Intern, usturoiul mărunţit poate fi luat cu miere, înainte sau după mese (folosiţi o jumătate de căţel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub formă de tablete sau capsule.
LEAC PENTRU CONSTIPAŢIE
Un reputat cercetător şi expert în terapia cu usturoi declară că persoanele care suferă de constipaţie îşi pot găsi uşurarea mâncând cu regularitate cantităţi moderate de usturoi, amestecate cu ceapă, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirmă el, stimulează mişcările peristaltice ale pereţilor intestinali şi, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.
LEAC PENTRU PROBLEMELE NASULUI ŞI ALE GÂTULUI
Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implică infecţii la ochi, urechi, nas şi gât. Dacă se ia o bucată de usturoi în gură, la începutul unei răceli, pe partea dintre dinţi şi obraz, răceala va dispărea în câteva ore sau cel mult o zi.
De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii superioare, absorbind toxinele - ceea ce e valabil şi pentru inflamaţiile cronice ale amigdalelor, glandelor salivare şi glandelor limfatice învecinate, empiemele sinusurilor maxilare, faringitele şi laringitele grave şi alte boli. De exemplu: această miraculoasă plantă vindecătoare face ca dinţii slăbiţi să prindă din nou rădăcini şi înlătură tartrul! Are efect curativ asupra cataractei şi inflamării canalelor lacrimale! Vă doare urechea? Înfăşuraţi planta în puţin tifon şi introduceţi-o în canalul exterior al urechii! Vă doare capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele şi arterele, pentru a elimina congestia. Stoarceţi puţin suc de usturoi într-o linguriţă de miere (este un vechi remediu al pieilor-roşii!). Strănutaţi, aveţi nasul înfundat sau vă chinuieşte alergia? Încercaţi puţin usturoi tocat, înghiţit cu apă. Se spune că, în asemenea cazuri, usturoiul face minuni!
ALUNGĂ IMEDIAT RĂCELILE ŞI DURERILE DE GÂT
Usturoiul acţionează mai repede decât vitamina C, la vindecarea răcelilor. Dacă se ţine un căţel de usturoi în gură, răceala va dispărea în câteva ore, maximum o jumătate de zi. Nu vă ustură deloc, dacă nu îl mestecaţi. Doar răzuiţi-l cu dinţii, din când în când, pentru a elibera câte puţin suc. (Dacă usturoiul e prea tare, încercaţi cu unul dintre verii săi mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum sau prazul.) În acest mod, o durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar şi pentru temutele dureri de gât, care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit că reuşeşte de fiecare dată - şi e mult mai de nădejde decât vitamina C, care poate să dea rezultate sau nu şi, adeseori, nu face decât să amâne inevitabilul. Usturoiul asigură o vindecare permanentă, nu doar temporară.
LEAC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR
Bufeuri? Încercaţi usturoiul. Depresie? Puneţi puţin usturoi în salată. Iritabilitatea, anxietatea, greţurile, migrenele, oboseala sau agitaţia, balonajul abdominal, umflarea extremităţilor, ameţelile, tulburarea vederii, umflarea şi sensibilizarea dureroasă a sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau de substanţele pe care le conţine usturoiul. Emenagog dovedit, stimulează menstruaţia. Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.
Astăzi, ştim că posibilitatea usturoiului de a mari absorbţia de vitamină B1 în organism poate fi de o valoare extremă pentru alungarea greţurilor matinale, a tensiunilor premenstruale şi a multor altor probleme. Medici de renume au constatat că usturoiul combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitaţiile, frisoanele, mâncărimile, obezitatea, leucoreea, artrita şi multe alte maladii. Desigur, usturoiul se găseşte şi sub formă de pudră, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor şi a farmaciilor specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepară doar amestecând o linguriţă de praf într-o ceaşcă de apă fierbinte, adăugând miere după gust. Sau o cantitate mică, mărunţită într-o linguriţă de miere, poate fi înghiţită cu apă înainte de mese.
REMEDIU PENTRU EXCRESCENŢE DUREROASE ŞI SPASME LA COLON.
M.V., medic stomatolog, relatează că, timp de zece ani, şi-a făcut tratamente cu raze X şi radiu, pentru a eradica nişte excrescenţe urâte ale pielii, care-i tot reapăreau, cu toate că un medic îi spusese că erau benigne. La aplicarea uleiului din această plantă uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe faţă i-au dispărut complet. Prima oară a încercat formula pentru o excrescenţă de lângă ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - din capsule - şi în circa o lună umflătura a dispărut. A doua oară, a încercat-o pentru o excrescenţă din plantaţia părului, care creştea rapid, atingând chiar mărimea unei monede de zece cenţi, când şi-a dat seama prima oară de existenţa ei.
Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o, văzând cu ochii. Aceste excrescenţe, spune el, erau cauzate de nişte arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfătuit să le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a încercat timp de două, trei luni, fără succes. „Şi să te mai miri", comentează el, „că ne interesează declaraţiile despre usturoi şi cancer? Chiar dacă nu erau maligne, aceste excrescenţe s-ar fi putut cu siguranţă dezvolta în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Şi, categoric, nu s-au vindecat până nu am aplicat usturoiul. Mai mult, erau urâte şi dureroase. Sperăm ca această experienţă a noastră să se dovedească utilă şi pentru alţii. Tratamentul e inofensiv şi, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.
LEAC PENTRU PICIORUL ATLETULUI.
Ani de zile, Sorin V. a suferit în tăcere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase de pe duşumeaua udă a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înroşiseră, se cojeau şi îl dureau. Călcâiul şi talpa erau înăsprite de mii de mici perforaţii uscate. Picioarele i se roşeau insuportabil şi se jena să se descalţe. Avea arsuri, mâncărimi şi dureri. Când toate medicamentele s-au vădit neputincioase, usturoiul s-a dovedit că e un leac sigur pentru piciorul pacietului.
Metoda de faţă constă în a întinde puţin usturoi proaspăt zdrobit peste zona afectată. Va da o senzaţie de căldură, timp de aprox. cinci minute. Trebuie să rămână pe piele timp de o jumătate de oră. Apoi, piciorul se spală cu apă simplă. Repetaţi procedeul o dată pe zi, timp de o săptămână şi adio afecţiune. (Dacă pielea arde, luaţi imediat usturoiul, spălaţi cu apă şi încercaţi din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apă, până găsiţi o mixtură care să nu ardă, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala). Pentru a preveni reapariţia infecţiei, fierbeţi-vă ciorapii.
REMEDIU PENTRU ARTRITĂ, REUMATISM ŞI NEVRALGIE
Remediile cu usturoi pentru artrită includ folosirea lui ca tonic sau frecţii cu ulei vegetal obişnuit în care s-a prăjit usturoi. Se spune că un tonic simplu, preparat din usturoi mărunţit într-o lingură de miere, luat la masă pe o perioadă de timp, poate face minuni pentru a alunga durerile şi suferinţele, mai ales în cazuri de sciatică şi gută. Un om de ştiinţă indian declara că uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în bolile paralitice şi reumatice. Un alt medic afirma că durerea părţilor reumatice poate fi mult uşurată, frecându-le cu usturoi. „Dă rezultate excelente", susţine el. Un alt savant de frunte şi expert în terapia cu usturoi declara că, luat intern, usturoiul calmează rapid durerile reumatice şi nevralgiile.
Material trimis de domnul Cristi Bancila
Reţeta "picături de macerat de usturoi"este ferm condiţionată de o unică şi importantă restricţie. Pe durata aplicării tratamentului conform schemei este total interzisă consumarea usturoiului sub orice altă formă. Tratamentul e de provenienţa budistă şi se aplică o dată la 5 ani.
Secretul curăţării, tăierii şi pisarii usturoiului, atât pentru reţeta cu alcool, cât şi pentru mujdei sau orice altceva: nu-l atingeţi de metal! Curăţaţi-l cu unghiile sau cu un cuţit de …lemn. Pisaţi-l în mojar de porţelan sau sticlă. Dacă nu aveţi, folosiţi clasicul „pisălog” din lemn. În nici un caz în piua de metal în care pisaţi nuci sau alte alimente! O ultimă precizare: pentru copiii mai mici de 14 ani, cura cu „usturoiul vindecător” se va face doar după o consultare a medicului.
Într-un borcan de sticlă se pun 350 grame de usturoi zdrobit într-o piuliţă de lemn, peste care se toarnă 220-250 grame alcool de 95-96°. Borcanul se închide ermetic şi se pune în frigider timp de 10 zile. Pe timpul păstrării amestecului de usturoi în alcool pentru macerare, timp de 10 zile, se recomandă omogenizarea zilnică a acestuia. În cea de-a 11-a zi se filtrează totul cu o strecurătoare foarte fină sau cu tifon. Lichidul obţinut se toarnă în acelaşi borcan şi se pune încă 2 zile în frigider. După această perioadă remediul este gata pentru tratament (picăturile se pot lua cu puţin lapte sau apă înainte de a începe să mâncăm), după cum urmează:
NUMĂR DE PICĂTURI
ZIUA MIC-DEJUN PRÂNZ CINĂ
1 1 2 3
2 4 5 6
3 7 8 9
4 10 11 12
5 13 14 15
6 16 17 18
7 12 11 10
8 9 8 7
9 6 5 4
10 3 2 1
11 15 25 25
12 25 25 25
Se va continua cu câte 25 picături, de 3 ori pe zi, până la terminarea întregii cantităţi.
CEL MAI PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub formă de aliment pur. În prezenţa sucului său germenii de răceli, gripe şi viroze nu au nici o şansă. Descompune flegma, combate infecţiile, degajează sinusurile, bronhiile şi plămânii. Omoară cei mai oribili microbi - chiar şi pe cei ai leprei, gonoreei şi cangrenei - în cinci minute fix! În testele de laborator, aceşti germeni au fost aruncaţi efectiv pe marginea unui platan de cultură! Un miligram de usturoi avea aceeaşi putere cu douăzeci şi cinci unităţi de penicilină.
Este o plantă atât de puternică, încât, când e frecată pe picioarele cuiva, intră rapid în sânge şi poate avea un efect benefic în plămâni. O cataplasmă cu usturoi pusă pe tălpile picioarelor este foarte bună pentru oprirea tusei şi alungarea răcelilor. Se face tocând câţiva căţei de usturoi, amestecându-i cu puţin untdelemn de măsline şi aplicând mixtura pe tălpi.
Oameni bolnavi de plămâni - ajunşi în pragul morţii - suferind de tot felul de maladii respiratorii (astm, emfizem şi oribilele bronşite, alergii şi abcese pulmonare) s-au întremat şi au plecat complet vindecaţi, lăudând această plantă miraculoasă.
ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE
În 1948, după ani întregi de cercetări, oamenii de ştiinţă au confirmat, în sfârşit cu fermitate, „puterea de penicilină” a usturoiului, izolând diversele substanţe din el. Alliina, prima substanţă izolată, avea efect contra germenilor care cauzează intoxicaţia cu salmonella, dizenteria şi contra stafilococilor care provoacă furunculele şi ulceraţiile purulente ale pielii.
La fel de eficientă era şi împotriva streptococilor, care cauzează scarlatina, difteria, erizipelul, inflamarea învelişului inimii (febra reumatică). Allicina, un alt ingredient, înfruntă conjunctivita (infecţia ochilor), putrefacţia (descompunerea mâncării în alimente şi în intestine), febra tifoidă, holera şi TBC.-ul.
De atunci, în usturoi s-au găsit multe alte substanţe importante. Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una dintre cele mai bogate surse de germaniu şi seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inimă şi a multor forme de cancer). Ajoena este o substanţă care „diluează” sângele, astfel prevenind cheagurile potenţial periculoase. Când animalele de laborator au fost hrănite cu o singură doză din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu sută la sută, în timp de douăzeci şi patru ore. De asemenea, ajoena acţionează contra a două tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezentă în canalul extern al urechii, şi o altă care cauzează Candida şi vaginita.
Usturoiul are peste o sută de compuşi cunoscuţi ai sulfului. Aceşti compuşi ai sulfului sunt cei care-i conferă usturoiului puterea sa de a lupta contra bolilor, ajută la reducerea tensiunii şi a nivelului de zahăr din sânge, alungă astmul şi bronşita, îmbunătăţesc circulaţia şi funcţiile inimii, previn cancerul şi ajută organismul să se debaraseze de toxinele periculoase.
PREVENIREA ÎNFUNDĂRII ARTERELOR
Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au arătat că rădăcina cu aromă înţepătoare are „o acţiune protectoare foarte semnificativă" în limitarea efectelor coagulării sângelui gras. Conform doctorilor Arun Bordia şi H.C. Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista medicală britanică The Lancet, apărut în 29 decembrie 1973, medicii au spus că sângele a zece pacienţi s-a coagulat mai încet, când aceştia au mâncat usturoi cu alimente grase, decât atunci când le-au mâncat fără usturoi. După părerea lor, aceasta însemna că usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grăsime pe pereţii arterelor şi ajuta la prevenirea colmatării acestora. Concret, o sută de grame de unt s-au adăugat la o masă consumată de pacienţii testaţi. Peste trei ore, aceştia au prezentat un nivel mediu al colesterolului de 237,4 miligrame la sută. Când, după trei ore, mâncării identice i s-a adăugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns doar la 212,7 miligrame la sută. S-a descoperit că uleiul de usturoi are şi singur acest efect - fie că e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. În plus, uleiul de usturoi a redus nivelul de fibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masă care conţinea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la sută - în trei ore. Când în mâncare s-a adăugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai târziu, era de 256,4 miligrame la sută. În ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv nivelurile de colesterol şl fibrogen sub valorile normale.
COBOARĂ HIPERTENSIUNEA
Se spune că sute de medici au găsit usturoiul ca fiind cel mai sigur şi mai de nădejde mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu ştie exact din ce cauză. Unii doctori cred că usturoiul dilată (deschide) arterele, uşurând presiunea. Alţii citează puterea sa de a înlătura infecţiile de diverse feluri şi, prin urmare, de a reduce tensiunea crescută. Totuşi, e clar că tensiunea scade. Medicii raportează - în cazuri după cazuri - că simptome că slăbiciunea, ameţelile, pulsaţiile dureroase ale capului, ţiuitul din urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiraţia scurtă, durerile de şale, amorţelile sau furnicăturile, dispar toate, rapid şi uşor.
De fapt, usturoiul pare să satisfacă toate cerinţele unui agent terapeutic perfect pentru reducerea tensiunii sangvine:
1.Este absolut sigur.
2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a găsit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiunea sangvină se reduce treptat - într-o perioadă de timp - fără nici o cădere neaşteptată care ar putea şoca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub îngrijirea medicului.
5. În aproape toate cazurile testate, a alungat slăbiciunile, ameţelile, durerile de cap, ţiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obţine rezultatebune , indiferent de vârstă sau de condiţie.
7. Este uşor de luat, sub formă de tablete fără miros.
Actualmente, tabletele şi capsulele cu usturoi, care se găsesc fără reţetă la plafarurile de pretutindeni, sunt folosite pe scară largă de medici pentru reducerea tensiunii şi alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea este extrem de periculoasă fiindcă, în primul rând, simptomele ei nu sunt întotdeauna prezente - mulţi suferinzi nici măcar nu ştiu că o au - şi în al doilea rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor şi arterelor, sub formă de crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar la moartea subită, dacă nu e controlată.
Totuşi, un lucru ar trebui să fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu face decât să coboare tensiunea şi efortul impus inimii, venelor şi arterelor, plus alte simptome neplăcute, care pot reveni când terapia cu usturoi încetează. Oricum, folosirea prelungită a usturoiului a tins, în multe cazuri, să coboare permanent hipertensiunea!
REMEDIU PENTRU DIABET
Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahăr din sângele diabeticilor. Într-un caz, un om cu diabet avansat aflase de la doctori că era într-o situaţie fără speranţă şi a fost trimis să moară acasă, la vârsta de şaizeci ani. La nouăzeci ani, încă mai trăia, sănătos tun. Începuse să mănânce o combinaţie de usturoi, pătrunjel şi creson. Nivelul zahărului din sânge i-a coborât de la 200 şi ceva la 110. Şi a continuat să folosească fericit acest remediu, timp de ani de zile. Usturoiul nu vindecă diabetul şi nu trebuie folosit fără permisiunea medicului. Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul zahărului şi, astfel, de a controla boala. Surprinzător şi interesant, însă, este faptul - consemnat de mai multe ori - că usturoiul poate reduce nivelul zahărului din sânge la diabetici.
UN ALIMENT TESTAT, COMPARATIV CU MEDICAŢIA ANTIDIABETICĂ
Usturoiul - deşi are o acţiune puţin mai înceată - este la fel de eficient ca tolbutamida (un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge. Doamna R.B., consumatoare de usturoi, spune: „Recent, mi s-a pus diagnosticul de diabet moderat. Medicul mi-a spus că, dacă nivelul zahărului din sânge nu-mi scădea, trebuia să iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul să reducă nivelul zahărului din sânge, aşa că am început imediat să iau câte o capsulă de usturoi de 0,32 g, pe lângă vitamine şi drojdie de bere, după fiecare masă. Rezultatul: zaharul din sânge mi-a revenit la normal şi nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un medicament.
REÎNTINEREŞTE FICATUL
Principala valoare a usturoiului în tulburările hepatice constă în puterea sa de a detoxifia bacteriile putrefactive din intestine şi, astfel, de a ajuta ficatul să se odihnească. Este un stimulent dovedit al sucurilor gastrice şi ajută la creşterea şi vigoarea circulaţiei sangvine prin ficat. Se susţine că o linguriţă de usturoi, în amestec cu o lingură de untdelemn de măsline sau ulei de soia, luată seara, înviorează ficatul şi îl reîntinereşte atât de mult, încât pielea de pe trup va străluci de activitate reînnoită. Utilizatorii spun că e într-adevăr o plantă miraculoasă.
Dacă usturoiul nu e tolerat, cauza constă într-o deficienţă a organelor digestive - mai ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare bună, spune ea, nu se va revolta niciodată împotriva unui element atât de natural şi benefic ca usturoiul.
REMEDIU PENTRU CISTITĂ
Infecţiile urinare pot fi dureroase şi handicapante. Doamna S.B.. povesteşte cum a folosit usturoiul pentru a combate o persistentă infecţie a vezicii: „Pentru aceia dintre dumneavoastră care suferă de cistită, usturoiul poate fi răspunsul. După ce m-am îmbolnăvit de câteva ori, am hotărât să-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei căţei mari de usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o linguriţă şi i-am înghiţit cu apă. După cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (...)."
„Am mai avut cistită o singură dată, şi usturoiul şi-a făcut efectul din nou. Poate că merge şi pentru infecţiile rinichilor. Doctoriţa mea n-a fost deloc surprinsă, întrucât a avut o dată un pacient cu cancer la plămâni, care a trăit mai mult decât se aşteptase ea şi mânca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge!"
LEAC PENTRU BOLILE DE STOMAC.
Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac şi intestine, afirmă un reputat cercetător şi expert în terapia cu usturoi. Se ştie că allicina din usturoi stimulează pereţii stomacului şi ai intestinelor, pentru a secreta enzime digestive. Dar usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afecţiuni trebuie să fie diluat sau amestecat cu alte mâncăruri, precizează acelaşi expert. Un mod excelent de a atenua efectele usturoiului este acela de a-l găti, sau a-l combina cu ou şi lapte. Totuşi, usturoiul nici măcar nu e nevoie să fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau băi pentru picioare şi mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarată de nouăzeci şi cinci la sută.Din cele mai vechi timpuri şi până în prezent, usturoiul a fost lăudat în întreaga lume pentru eliminarea gazelor, a crampelor şi a simptomelor de inflamare.
TOATE SIMPTOMELE AU TRECUT
S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate şi consemnate amănunţit, după cum urmează: îngreunarea de după masă a fost înlăturată complet în cincisprezece cazuri şi uşurată parţial în şase cazuri din douăzeci şi cinci – deci un total de 84% eficacitate! Râgâielile au dispărut complet în treisprezece cazuri, şi parţial în nouă - din douăzeci şi cinci - la un total de 88% eficacitate! Flatulenţa a dispărut complet în douăzeci de cazuri din douăzeci şi cinci - un total de 80% eficacitate! Colicile cu gaze au dispărut complet în treisprezece cazuri şi s-au uşurat parţial în opt - la un total de 84% eficacitate! Greţurile au dispărut complet în şase cazuri din opt - pentru un total de 75% eficacitate! Se raportează că usturoiul nu aduce numai o uşurare temporară, ci eliberarea permanentă de aceste dezordini gastrice. Cercetătorii au ajuns la concluzia că usturoiul e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenţă şi colici, pentru a elimina gazele din stomac şi intestine şi a diminua crampele dureroase.
CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT PENTRU A CALMA DIGESTIA
Ca uz extern, usturoiul se poate folosi în cataplasme sau băi de picioare şi de mâini. Intern, usturoiul mărunţit poate fi luat cu miere, înainte sau după mese (folosiţi o jumătate de căţel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub formă de tablete sau capsule.
LEAC PENTRU CONSTIPAŢIE
Un reputat cercetător şi expert în terapia cu usturoi declară că persoanele care suferă de constipaţie îşi pot găsi uşurarea mâncând cu regularitate cantităţi moderate de usturoi, amestecate cu ceapă, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirmă el, stimulează mişcările peristaltice ale pereţilor intestinali şi, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.
LEAC PENTRU PROBLEMELE NASULUI ŞI ALE GÂTULUI
Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implică infecţii la ochi, urechi, nas şi gât. Dacă se ia o bucată de usturoi în gură, la începutul unei răceli, pe partea dintre dinţi şi obraz, răceala va dispărea în câteva ore sau cel mult o zi.
De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii superioare, absorbind toxinele - ceea ce e valabil şi pentru inflamaţiile cronice ale amigdalelor, glandelor salivare şi glandelor limfatice învecinate, empiemele sinusurilor maxilare, faringitele şi laringitele grave şi alte boli. De exemplu: această miraculoasă plantă vindecătoare face ca dinţii slăbiţi să prindă din nou rădăcini şi înlătură tartrul! Are efect curativ asupra cataractei şi inflamării canalelor lacrimale! Vă doare urechea? Înfăşuraţi planta în puţin tifon şi introduceţi-o în canalul exterior al urechii! Vă doare capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele şi arterele, pentru a elimina congestia. Stoarceţi puţin suc de usturoi într-o linguriţă de miere (este un vechi remediu al pieilor-roşii!). Strănutaţi, aveţi nasul înfundat sau vă chinuieşte alergia? Încercaţi puţin usturoi tocat, înghiţit cu apă. Se spune că, în asemenea cazuri, usturoiul face minuni!
ALUNGĂ IMEDIAT RĂCELILE ŞI DURERILE DE GÂT
Usturoiul acţionează mai repede decât vitamina C, la vindecarea răcelilor. Dacă se ţine un căţel de usturoi în gură, răceala va dispărea în câteva ore, maximum o jumătate de zi. Nu vă ustură deloc, dacă nu îl mestecaţi. Doar răzuiţi-l cu dinţii, din când în când, pentru a elibera câte puţin suc. (Dacă usturoiul e prea tare, încercaţi cu unul dintre verii săi mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum sau prazul.) În acest mod, o durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar şi pentru temutele dureri de gât, care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit că reuşeşte de fiecare dată - şi e mult mai de nădejde decât vitamina C, care poate să dea rezultate sau nu şi, adeseori, nu face decât să amâne inevitabilul. Usturoiul asigură o vindecare permanentă, nu doar temporară.
LEAC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR
Bufeuri? Încercaţi usturoiul. Depresie? Puneţi puţin usturoi în salată. Iritabilitatea, anxietatea, greţurile, migrenele, oboseala sau agitaţia, balonajul abdominal, umflarea extremităţilor, ameţelile, tulburarea vederii, umflarea şi sensibilizarea dureroasă a sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau de substanţele pe care le conţine usturoiul. Emenagog dovedit, stimulează menstruaţia. Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.
Astăzi, ştim că posibilitatea usturoiului de a mari absorbţia de vitamină B1 în organism poate fi de o valoare extremă pentru alungarea greţurilor matinale, a tensiunilor premenstruale şi a multor altor probleme. Medici de renume au constatat că usturoiul combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitaţiile, frisoanele, mâncărimile, obezitatea, leucoreea, artrita şi multe alte maladii. Desigur, usturoiul se găseşte şi sub formă de pudră, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor şi a farmaciilor specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepară doar amestecând o linguriţă de praf într-o ceaşcă de apă fierbinte, adăugând miere după gust. Sau o cantitate mică, mărunţită într-o linguriţă de miere, poate fi înghiţită cu apă înainte de mese.
REMEDIU PENTRU EXCRESCENŢE DUREROASE ŞI SPASME LA COLON.
M.V., medic stomatolog, relatează că, timp de zece ani, şi-a făcut tratamente cu raze X şi radiu, pentru a eradica nişte excrescenţe urâte ale pielii, care-i tot reapăreau, cu toate că un medic îi spusese că erau benigne. La aplicarea uleiului din această plantă uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe faţă i-au dispărut complet. Prima oară a încercat formula pentru o excrescenţă de lângă ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - din capsule - şi în circa o lună umflătura a dispărut. A doua oară, a încercat-o pentru o excrescenţă din plantaţia părului, care creştea rapid, atingând chiar mărimea unei monede de zece cenţi, când şi-a dat seama prima oară de existenţa ei.
Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o, văzând cu ochii. Aceste excrescenţe, spune el, erau cauzate de nişte arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfătuit să le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a încercat timp de două, trei luni, fără succes. „Şi să te mai miri", comentează el, „că ne interesează declaraţiile despre usturoi şi cancer? Chiar dacă nu erau maligne, aceste excrescenţe s-ar fi putut cu siguranţă dezvolta în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Şi, categoric, nu s-au vindecat până nu am aplicat usturoiul. Mai mult, erau urâte şi dureroase. Sperăm ca această experienţă a noastră să se dovedească utilă şi pentru alţii. Tratamentul e inofensiv şi, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.
LEAC PENTRU PICIORUL ATLETULUI.
Ani de zile, Sorin V. a suferit în tăcere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase de pe duşumeaua udă a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înroşiseră, se cojeau şi îl dureau. Călcâiul şi talpa erau înăsprite de mii de mici perforaţii uscate. Picioarele i se roşeau insuportabil şi se jena să se descalţe. Avea arsuri, mâncărimi şi dureri. Când toate medicamentele s-au vădit neputincioase, usturoiul s-a dovedit că e un leac sigur pentru piciorul pacietului.
Metoda de faţă constă în a întinde puţin usturoi proaspăt zdrobit peste zona afectată. Va da o senzaţie de căldură, timp de aprox. cinci minute. Trebuie să rămână pe piele timp de o jumătate de oră. Apoi, piciorul se spală cu apă simplă. Repetaţi procedeul o dată pe zi, timp de o săptămână şi adio afecţiune. (Dacă pielea arde, luaţi imediat usturoiul, spălaţi cu apă şi încercaţi din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apă, până găsiţi o mixtură care să nu ardă, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala). Pentru a preveni reapariţia infecţiei, fierbeţi-vă ciorapii.
REMEDIU PENTRU ARTRITĂ, REUMATISM ŞI NEVRALGIE
Remediile cu usturoi pentru artrită includ folosirea lui ca tonic sau frecţii cu ulei vegetal obişnuit în care s-a prăjit usturoi. Se spune că un tonic simplu, preparat din usturoi mărunţit într-o lingură de miere, luat la masă pe o perioadă de timp, poate face minuni pentru a alunga durerile şi suferinţele, mai ales în cazuri de sciatică şi gută. Un om de ştiinţă indian declara că uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în bolile paralitice şi reumatice. Un alt medic afirma că durerea părţilor reumatice poate fi mult uşurată, frecându-le cu usturoi. „Dă rezultate excelente", susţine el. Un alt savant de frunte şi expert în terapia cu usturoi declara că, luat intern, usturoiul calmează rapid durerile reumatice şi nevralgiile.
Material trimis de domnul Cristi Bancila
duminică, 23 octombrie 2011
REVANŞA SENTIMENTELOR ASUPRA INTELIGENŢEI sau ADEVĂRATA MĂSURĂ A INTELIGENŢEI: E.Q.
Este foarte interesant că, deşi au diplome echivalente ca valoare, unii se tîrăsc în slujbe umile, în timp ce alţii fac salturi impresionante în drumul lor către succes.
Cum se explică faptul că unii care dovedeau în copilărie o inteligenţă vie şi promiteau foarte mult, au eşuat pînă la urmă în mediocritate, iar alţii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit în viaţă? De ce sînt cupluri care se ceartă şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confruntă cu tensiuni, nu se destramă şi chiar sînt fericite? Răspunsul la toate aceste întrebări ţine cont de faptul că noi "decidem şi gîndim sub influenţa sentimentelor", după cum ne sugerează Daniel Goleman, psiholog la Harvard.Adevărata măsură a inteligenţei nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emoţional.
"Marea revoluţie a anilor 2000 constă în revanşa sentimentelor asupra inteligenţei", ne asigură Daniel Goleman în cartea sa celebră deja în Statele Unite ale Americii, "Emotional Intelligence".
În prezent, cînd ne referim la inteligenţă, înţelegem cel puţin două lucruri: intelectul (IQ) şi inteligenţa emoţională (EQ). "În mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, însă cu cît lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan" (Daniel Goleman).O persoană inteligentă emoţional este abilitată în patru domenii: identificarea emoţiilor, înţelegerea emoţiilor, reglarea emoţiilor şi folosirea emoţiilor.În viziunea lui Daniel Goleman (1998), inteligenţa emoţională este formată din cinci factori: cunoaşterea propriilor emoţii, managementul emoţiilor, motivare, recunoaşterea emoţiilor la alţii (empatie) şi relaţiile interpersonale.Iată o comparaţie între IQ şi EQ.Intelectul - IQ (capul)ne ajută să facem socoteli; ne ajută să procesăm informaţii; se bazează pe logică; ne ajută să rezolvăm probleme; ne ajută să reuşim la şcoală; în decursul vieţii IQ-ul este relativ constant; Inteligenţa emoţională - EQ (inima) ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să ne motivăm; ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie); ne ajută să comunicăm şi să ne înţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii puternice, care durează; ne ajută să ne transformăm; ne ajută să învăţăm din experienţă; ne ajută să fim creativi; ne ajută să reuşim la locul de muncă şi în viaţă. Dezavantajele intelectului funcţionează bine doar cînd sîntem calmi; funcţionează încet, sau în orice caz mai încet decît inteligenţa emoţională; din această cauză nu ne putem baza pe IQ atunci cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luam rapid decizii; este un predictor slab al succesului nostru în viaţă; (însă un bun predictor al succesului nostru în şcoala tradiţională); rămîne relativ constant toata viaţa. Avantajele inimii funcţionează bine în orice situaţie; functionează rapid, sau în orice caz mai repede decît IQ-ul; din această cauză ne putem baza pe EQ cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luăm rapid decizii; este un predictor puternic al succesului nostru în viaţă; poate creşte, chiar foarte mult. Iată un exemplu dat de Robert Stenberg, care ilustrează diferenţa dintre intelect şi inteligenţa emoţională: Doi copii se plimbau printr-o pădure. Unul din ei era foarte bun la învăţătură, premiant, foarte apreciat de adulţi (IQ). Celălalt era un şmecheraş, slab la învăţătură, dar foarte descurcăreţ în viaţa de zi cu zi (una din caracteristicile persoanelor inteligente emoţional). Celor doi copii le iese un urs în faţă. Primul face repede nişte calcule şi ajunge dezamăgit la concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt, foarte calm, se apleacă, îşi verifică pantofii şi îşi strînge mai bine şireturile. Primul, foarte trist, îi spune că a facut calcule şi nu au nici o şansă să scape de urs dacă o iau la fugă. Cel de-al doilea îi răspunde, cu acelaşi calm: "Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să fiu cu un pas înaintea ta." (păstrarea calmului şi mintea limpede în situaţii critice, sînt alte două caracteristici ale persoanelor inteligente emoţional).Bell Labs, Centrul de cercetare pentru înalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunicaţiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajaţii care se dovediseră foarte eficienţi. Rezultatul: cei mai valoroşi cercetători nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase. Erau însă persoane foarte echilibrate din punct de vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză.Cercetarile au arătat că succesul nostru la locul de muncă sau în viaţă depinde 80% de inteligenţa emoţională şi doar 20% de intelect. În cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu pînă la 90% la succes.Asta nu înseamnă că rolul IQ-ului trebuie neglijat.IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important.Creierul omului, înainte de toate, este făcut ca să iubească.De altfel, viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, în mare parte, învăţată, şi continuă să se dezvolte pe măsură ce înaintăm în vîrstă şi învăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le utilizam pozitiv.Poate că nu întîmplător se vorbeşte în popor de maturizare, care, în fond, este potenţialul pe care-l dobîndim de a învăţa abilităţile practice bazate pe componentele EQ.Aceasta este marea revoluţie a anilor 2000: supremaţia trăirilor sufletesti care ia locul spiritului materialist, al gîndirii reci, al gestiunii şirurilor de cifre, al statisticilor şi deciziilor luate de sus. Adevăratele valori se dovedesc a fi: intuiţia, blîndeţea, simpatia, puterea de concentrare, înţelegerea, empatia.Viitorul aparţine pe deplin E.Q.-ului.
Material publicat prin amabilitatea d-lui Ion Nutu
Cei care isi stapanesc emotiile vor stapani lumea! Nosce te ipsum!
Cum se explică faptul că unii care dovedeau în copilărie o inteligenţă vie şi promiteau foarte mult, au eşuat pînă la urmă în mediocritate, iar alţii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit în viaţă? De ce sînt cupluri care se ceartă şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confruntă cu tensiuni, nu se destramă şi chiar sînt fericite? Răspunsul la toate aceste întrebări ţine cont de faptul că noi "decidem şi gîndim sub influenţa sentimentelor", după cum ne sugerează Daniel Goleman, psiholog la Harvard.Adevărata măsură a inteligenţei nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emoţional.
"Marea revoluţie a anilor 2000 constă în revanşa sentimentelor asupra inteligenţei", ne asigură Daniel Goleman în cartea sa celebră deja în Statele Unite ale Americii, "Emotional Intelligence".
În prezent, cînd ne referim la inteligenţă, înţelegem cel puţin două lucruri: intelectul (IQ) şi inteligenţa emoţională (EQ). "În mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, însă cu cît lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan" (Daniel Goleman).O persoană inteligentă emoţional este abilitată în patru domenii: identificarea emoţiilor, înţelegerea emoţiilor, reglarea emoţiilor şi folosirea emoţiilor.În viziunea lui Daniel Goleman (1998), inteligenţa emoţională este formată din cinci factori: cunoaşterea propriilor emoţii, managementul emoţiilor, motivare, recunoaşterea emoţiilor la alţii (empatie) şi relaţiile interpersonale.Iată o comparaţie între IQ şi EQ.Intelectul - IQ (capul)ne ajută să facem socoteli; ne ajută să procesăm informaţii; se bazează pe logică; ne ajută să rezolvăm probleme; ne ajută să reuşim la şcoală; în decursul vieţii IQ-ul este relativ constant; Inteligenţa emoţională - EQ (inima) ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să ne motivăm; ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie); ne ajută să comunicăm şi să ne înţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii puternice, care durează; ne ajută să ne transformăm; ne ajută să învăţăm din experienţă; ne ajută să fim creativi; ne ajută să reuşim la locul de muncă şi în viaţă. Dezavantajele intelectului funcţionează bine doar cînd sîntem calmi; funcţionează încet, sau în orice caz mai încet decît inteligenţa emoţională; din această cauză nu ne putem baza pe IQ atunci cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luam rapid decizii; este un predictor slab al succesului nostru în viaţă; (însă un bun predictor al succesului nostru în şcoala tradiţională); rămîne relativ constant toata viaţa. Avantajele inimii funcţionează bine în orice situaţie; functionează rapid, sau în orice caz mai repede decît IQ-ul; din această cauză ne putem baza pe EQ cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luăm rapid decizii; este un predictor puternic al succesului nostru în viaţă; poate creşte, chiar foarte mult. Iată un exemplu dat de Robert Stenberg, care ilustrează diferenţa dintre intelect şi inteligenţa emoţională: Doi copii se plimbau printr-o pădure. Unul din ei era foarte bun la învăţătură, premiant, foarte apreciat de adulţi (IQ). Celălalt era un şmecheraş, slab la învăţătură, dar foarte descurcăreţ în viaţa de zi cu zi (una din caracteristicile persoanelor inteligente emoţional). Celor doi copii le iese un urs în faţă. Primul face repede nişte calcule şi ajunge dezamăgit la concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt, foarte calm, se apleacă, îşi verifică pantofii şi îşi strînge mai bine şireturile. Primul, foarte trist, îi spune că a facut calcule şi nu au nici o şansă să scape de urs dacă o iau la fugă. Cel de-al doilea îi răspunde, cu acelaşi calm: "Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să fiu cu un pas înaintea ta." (păstrarea calmului şi mintea limpede în situaţii critice, sînt alte două caracteristici ale persoanelor inteligente emoţional).Bell Labs, Centrul de cercetare pentru înalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunicaţiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajaţii care se dovediseră foarte eficienţi. Rezultatul: cei mai valoroşi cercetători nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase. Erau însă persoane foarte echilibrate din punct de vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză.Cercetarile au arătat că succesul nostru la locul de muncă sau în viaţă depinde 80% de inteligenţa emoţională şi doar 20% de intelect. În cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu pînă la 90% la succes.Asta nu înseamnă că rolul IQ-ului trebuie neglijat.IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important.Creierul omului, înainte de toate, este făcut ca să iubească.De altfel, viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, în mare parte, învăţată, şi continuă să se dezvolte pe măsură ce înaintăm în vîrstă şi învăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le utilizam pozitiv.Poate că nu întîmplător se vorbeşte în popor de maturizare, care, în fond, este potenţialul pe care-l dobîndim de a învăţa abilităţile practice bazate pe componentele EQ.Aceasta este marea revoluţie a anilor 2000: supremaţia trăirilor sufletesti care ia locul spiritului materialist, al gîndirii reci, al gestiunii şirurilor de cifre, al statisticilor şi deciziilor luate de sus. Adevăratele valori se dovedesc a fi: intuiţia, blîndeţea, simpatia, puterea de concentrare, înţelegerea, empatia.Viitorul aparţine pe deplin E.Q.-ului.
Material publicat prin amabilitatea d-lui Ion Nutu
Cei care isi stapanesc emotiile vor stapani lumea! Nosce te ipsum!
Reteta unei vieti sanatoase
1. Mananca mai multa coaja de Paine. Ea contine de pana la opt ori mai multa lizina, antioxidant care lupta impotriva cancerului, decat miezul.
2. Fa sport cu greutati. Universitatea Michigan a demonstrat ca barbatii care fac antrenament de forta regulat si-au scazut cu opt puncte presiunea diastolica. Indeajuns pentru a reduce cu 40% riscul de atac cerebral si cu 15% pe cel de infarct!
3. Liber la ulei de masline si otet. Pune in salata sau in mancare oricat vrei! Cu ajutorul lor vei reduce riscul de cancer, imbatranirea prematura, obezitatea si diabetul.
4. Ia un supliment de magneziu zilnic. Vei fi cu 40% mai putin predispus la deces produs de orice fel de afectiune fizica.
5. Bea opt pahare de apa pe zi, spun cei de la Universitatea Loma Linda. Specialistii au descoperit ca "bautorii de apa" sunt cu 55% mai putin predispusi imbolnavirilor de orice natura.
6. Mananca zilnic un grepfruit rosu si, pe cat de Des posibil, fructe de padure. Aminoacizii si antioxidantii din ele te vor ajuta sa previi cancerul si bolile mentale.
7. Razi mai mult. Alege o comedie, in locul unui film de actiune sau horror, deoarece o ora de ras iti relaxeaza corpul si mintea indeajuns incat sa se regenereze dupa atacurile de stres.
8. Casatoreste-te. Contrar multora care vad viata de familie un iad, specialistii au demonstrat ca persoanele casatorite au o rata de deces mult mai apropiata de parametrii normali, decat cei care au ales burlacia! Prin urmare, datorita confortului psihic si protectiei partenerului de viata, casatoritii traiesc mai mult.
9. Nu mai duce boala pe picioare. Cei care isi pun sanatatea pe locul doi si nu se menajeaza in perioada cronica a unei raceli sau altei boli sunt de doua ori mai predispusi la atacuri de cord fatale si la complicatii serioase ale afectiunilor.Daca esti racit, ramai in pat!
10. Savureaza doua cesti de cafea pe zi, daca vrei sa previi cu pana la 55% aparitia infarctului sau a bolilor cardiovasculare.
11. Stinge focul din stomac. Daca suferi Des de usturimi in piept, mergi la medic si trateaza-te. Aceste arsuri slabesc puterea inimii, spun specialistii de la International Journal of Cardiology.
12. Parfumeaza-ti dormitorul cu iasomie sau trandafir, pentru a avea un somn linistit. Cei care nu se odihnesc corespunzator sunt mult mai predispusi bolilor de inima, mentale si diabet.
13. Nu sari de trei pahare de alcool pe zi. Expertii de la Harvard spun ca aceasta este reteta ideala pentru o sanatate curata.
14. Mananca cinci portii de legume si fructe pe zi.Sanatatea ta va fi intacta chiar si la varsta de 100 de ani!
15. Fii relaxat. Oamenii stresati traiesc cu 20 de ani mai putin decat un om cu o stare psihica normala.Daca adaugam si fumatul la aceasta formula NE putem explica de ce foarte multi oameni sufera decese premature.
16. Nu te mai stresa la munca. 70% dintre sinucigasi au ales sa-si ia viata din cauza stresului de la serviciu. Alege sa fii calm si sa nu iei problemele de lucru acasa. Astfel te vei feri de multe boli mentale.
17. Fa miscare in aer liber si ia-ti un catel care sa te motiveze! Vei reduce orice forma de depresie pana la 100%, iar corpul tau se va simti cu 50% mai bine!
18. Mananca ciocolata neagra, chiar daca esti la regim. Nu va avea efect negativ asupra dietei tale, iar partea buna este ca patru grame de cacao sporesc eficacitatea inimii cu 33%!
19. inflamatiile organelor si previn aparitia diabetului.
20. O ora de somn la pranz face minuni pentru trup si suflet. Efectul lui este imediat, iar remediu pentru boli sau afectiuni mai bun decat somnul nu exista!
Culese si compilate de Ionut Sandu
1. Mananca mai multa coaja de Paine. Ea contine de pana la opt ori mai multa lizina, antioxidant care lupta impotriva cancerului, decat miezul.
2. Fa sport cu greutati. Universitatea Michigan a demonstrat ca barbatii care fac antrenament de forta regulat si-au scazut cu opt puncte presiunea diastolica. Indeajuns pentru a reduce cu 40% riscul de atac cerebral si cu 15% pe cel de infarct!
3. Liber la ulei de masline si otet. Pune in salata sau in mancare oricat vrei! Cu ajutorul lor vei reduce riscul de cancer, imbatranirea prematura, obezitatea si diabetul.
4. Ia un supliment de magneziu zilnic. Vei fi cu 40% mai putin predispus la deces produs de orice fel de afectiune fizica.
5. Bea opt pahare de apa pe zi, spun cei de la Universitatea Loma Linda. Specialistii au descoperit ca "bautorii de apa" sunt cu 55% mai putin predispusi imbolnavirilor de orice natura.
6. Mananca zilnic un grepfruit rosu si, pe cat de Des posibil, fructe de padure. Aminoacizii si antioxidantii din ele te vor ajuta sa previi cancerul si bolile mentale.
7. Razi mai mult. Alege o comedie, in locul unui film de actiune sau horror, deoarece o ora de ras iti relaxeaza corpul si mintea indeajuns incat sa se regenereze dupa atacurile de stres.
8. Casatoreste-te. Contrar multora care vad viata de familie un iad, specialistii au demonstrat ca persoanele casatorite au o rata de deces mult mai apropiata de parametrii normali, decat cei care au ales burlacia! Prin urmare, datorita confortului psihic si protectiei partenerului de viata, casatoritii traiesc mai mult.
9. Nu mai duce boala pe picioare. Cei care isi pun sanatatea pe locul doi si nu se menajeaza in perioada cronica a unei raceli sau altei boli sunt de doua ori mai predispusi la atacuri de cord fatale si la complicatii serioase ale afectiunilor.Daca esti racit, ramai in pat!
10. Savureaza doua cesti de cafea pe zi, daca vrei sa previi cu pana la 55% aparitia infarctului sau a bolilor cardiovasculare.
11. Stinge focul din stomac. Daca suferi Des de usturimi in piept, mergi la medic si trateaza-te. Aceste arsuri slabesc puterea inimii, spun specialistii de la International Journal of Cardiology.
12. Parfumeaza-ti dormitorul cu iasomie sau trandafir, pentru a avea un somn linistit. Cei care nu se odihnesc corespunzator sunt mult mai predispusi bolilor de inima, mentale si diabet.
13. Nu sari de trei pahare de alcool pe zi. Expertii de la Harvard spun ca aceasta este reteta ideala pentru o sanatate curata.
14. Mananca cinci portii de legume si fructe pe zi.Sanatatea ta va fi intacta chiar si la varsta de 100 de ani!
15. Fii relaxat. Oamenii stresati traiesc cu 20 de ani mai putin decat un om cu o stare psihica normala.Daca adaugam si fumatul la aceasta formula NE putem explica de ce foarte multi oameni sufera decese premature.
16. Nu te mai stresa la munca. 70% dintre sinucigasi au ales sa-si ia viata din cauza stresului de la serviciu. Alege sa fii calm si sa nu iei problemele de lucru acasa. Astfel te vei feri de multe boli mentale.
17. Fa miscare in aer liber si ia-ti un catel care sa te motiveze! Vei reduce orice forma de depresie pana la 100%, iar corpul tau se va simti cu 50% mai bine!
18. Mananca ciocolata neagra, chiar daca esti la regim. Nu va avea efect negativ asupra dietei tale, iar partea buna este ca patru grame de cacao sporesc eficacitatea inimii cu 33%!
19. inflamatiile organelor si previn aparitia diabetului.
20. O ora de somn la pranz face minuni pentru trup si suflet. Efectul lui este imediat, iar remediu pentru boli sau afectiuni mai bun decat somnul nu exista!
Culese si compilate de Ionut Sandu
vineri, 10 septembrie 2010
Cateva boli tratate prin presopunctura
DEPRESIA
Se spune ca in maximum douazeci de ani va fi boala cea mai raspandita de pe pamant. Boala nemultumirilor noastre. Rapid, in doar cateva zile sau saptamani, un om plin de energie si elan vital isi pierde interesul pentru toate componentele vietii: munca il plictiseste, familia il oboseste, distractiile i se par lipsite de interes. Apoi urmeaza un intreg cortegiu de suferinte fizice: senzatie de sufocare, nod in gat, frisoane si transpiratie abundenta etc. Incet-incet, se instaleaza o oboseala ce apare la cel mai mic efort fizic sau intelectual. Simpla idee de a cauta o solutie de iesire din criza pare de neimaginat. Memoria se topeste, iar viata familiala, sociala si profesionala se altereaza. Prima tendinta este de a recurge la medicamente, mai ales la tranchilizante. Dar luate frecvent, ele isi epuizeaza efectul.
Atunci dozele sunt sporite, se adauga alte medicamente, dar ele nu fac decat sa accentueze starea de neputinta. E de la sine inteles ca o afectiune atat de complexa, care implica intreg organismul, nu poate fi vindecata cu apasarea pe un singur punct. Din fericire, exista o serie intreaga de zone care, stimulate, aduc rapid usurarea, fara efecte secundare nocive.
Cum procedam?
Intindeti-va confortabil pe pat si masati-va cu degetul mare pliul palmei (locul unde se indoaie, formand o linie) de la mana opusa. Incepeti masajul dinspre partea de unde se afla pulsul catre exterior, prin presare, punct de punct, sau prin executarea de mici miscari de rotatie, apoi procedati la fel si in sens invers. Schimbati mainile.
Masati-va cu varful degetelor linia mediana care strabate stomacul, unind ombilicul cu sternul.
Pentru a termina repriza de presopunctura, reperati punctul cel mai inalt de pe crestet si masati-l energic, prin mici miscari circulare executate imprejurul sau.
Exercitiile trebuie repetate de mai multe ori pe zi. Veti simti o senzatie benefica de usurare, care va va ajuta sa faceti fata cu brio crizelor de depresie.
DIAREE
Pe langa faptul ca este dezagreabila, diareea poate sa semnifice o afectiune foarte grava, mai ales prin consecintele ei: pierderea unei mari cantitati de lichid si elemente minerale, care pune organismul in pericol. Nici cu cauzele nu e de glumit. Daca uneori e vorba doar de o proasta digestie sau de o infectie pasagera, alteori de vina poate fi un agent foarte virulent, ca de pilda virusul dizenteriei sau al holerei, care are o revenire spectaculoasa in ultimul timp. In ce-i priveste pe chinezi, ei izbutesc sa vindece aceasta maladie periculoasa, prin simpla practicare a presopuncturii, executata pe un singur punct, de mai multe ori pe zi. E ceea ce va recomandam si dvs.
Cum procedam?
Punctul respectiv se afla la o palma sub genunchi, usor catre exterior, la jumatatea distantei dintre fluierul piciorului (tibie) si peroneu. Se apasa de mai multe ori pe zi sau se maseaza cu mici miscari circulare.
DURERI DE SPATE
Cel mai des se confrunta cu ele persoanele care fac munci de birou si stau mult timp asezate pe scaun, in fata masinii de scris sau a calculatorului, ori cei care practica munci ce se fac stand mult timp in picioare. Fie ca sunt dureri ascutite, care apar brusc, atunci cand ridicam un obiect prea greu, fie ca sunt cronice, ele otravesc viata de zi cu zi a milioane de oameni. Din fericire, si in cazul lor exista un punct pe dosul palmei, care, folosit, aduce repede usurarea durerii.
Cum procedam?
Punctul de acupresura se afla pe dosul mainii, in prelungirea spatiului care separa degetul mic de inelar, in partea de sus a acestui loc, in unghiul format la intalnirea celor doua oase. Masati-l prin presare sau apasare in cerc.
CRIZA DE FICAT
In situatia nedorita cand dupa revelion sau o petrecere va treziti cu gura amara, cu capul greu, cu senzatie de voma si ameteli sau, in general, cand va simtiti zona ficatului inflamata, recurgeti la presopunctura. Zona respectiva se afla pe partea de jos a piciorului, catre exterior.
Cum procedam?
Aplicati palma cu degetele lipite deasupra gleznei, astfel ca degetul mic sa fie deasupra osului care iese in afara. Punctul exact se afla intre tibie si peroneu (la apasare veti simti o durere vie). Cautati punctul identic aflat pe celalalt picior. Ambele puncte se apasa concomitent: cu degetele de la mana dreapta apasati pe piciorul stang si invers. Daca punctele au fost bine gasite, in scurta vreme veti auzi galgaitul bilei care se goleste, asa cum au demonstrat examenele radiografice facute in momentul exercitiului. Important: acest punct trateaza toate afectiunile hepato-biliare.
DURERI DE GAT
Atentie! O angina poate fi foarte grava si poate declansa alte boli: meningita, reumatism, boli de rinichi. Adresati-va de urgenta medicului dvs. de familie. Dar pana atunci, usurati-va raul prin presopunctura.
Cum procedam?
Punctul se afla pe degetul mare, partea care da catre degetul aratator. Trageti o linie imaginara pe la baza unghiei si alta pe inaltimea ei. Punctul de acupresura se afla la intersectia celor doua drepte.
Daca va doare gatul pe o singura parte, masati degetul aflat pe aceeasi parte cu locul dureros. Daca va doare tot gatul, masati energic ambele parti ale unghiei, in acelasi timp.
INSOMNIE
Se intampla adesea ca dupa o zi intreaga de munca, cand abia astepti sa te trantesti in pat, in loc sa adormi, incepi sa te zvarcolesti de pe o parte pe alta, fiindca somnul nu vrea sa vina. Sau si mai rau, dupa ce adormi bustean, te trezesti pe la doua-trei dimineata si ramai cu ochii-n tavan. Somnul s-a dus, si micul cinematograf personal incepe sa deruleze ganduri negre, pana ce apar zorii zilei. Repetate vreme indelungata, aceste secvente sunt grave, fiindca se instaleaza mai intai oboseala si dupa aceea depresia. Prima masura este sa intinzi mana dupa un somnifer. Se vand in tone, pretutindeni in lume, dar e o solutie neinspirata. Inexorabil, insomniacul devine un bolnav cronic care forteaza doza de somnifere, adaugand un drog celuilalt... Iata de ce, orice metoda susceptibila de a antrena un somn natural e binevenita. Intre ele, se afla si presopunctura.
Cum procedam?
Sunt doua puncte ce trebuie masate lent. Primul se afla pe extremitatea degetului al doilea de la picior, vis-a-vis de degetul al treilea. Punctul al doilea se afla pe partea interioara a labei piciorului, la baza degetului mare, sub proeminenta osoasa aflata acolo.
INTOXICATII CU DROGURI SI MEDICAMENTE
Chinezii s-au confruntat cu problema drogurilor, cu mult inainte ca ea sa apara in Occident. Nu e deci de mirare ca au gasit un "punct" activ in tratamentul intoxicatiilor grave cu opium si derivatii sai. Surprinzator este faptul ca acelasi punct da rezultate si in cazul unor dependente mai "de-ale noastre", ca fumatul si alcoolul. Faptul ca ne putem ajuta singuri in aceasta privinta nu e de lepadat.
Cum procedam?
Punctul atotputernic al tuturor intoxicatiilor, numit de chinezi punctul Drogului, este situat pe partea laterala a capului, exact pe verticala care porneste din cel mai inalt punct al urechii, la trei degete deasupra lui. Este un punct extrem de eficient, atat pentru droguri dure cat si blande: opium, LSD, hasis, medicamente, alcoolism etc.
In ce priveste alcoolismul - mai exista un punct care trebuie stimulat. El se afla exact in varful nasului si e de mare ajutor in caz de betie. Dar atentie, stimulandu-l, el poate declansa si voma.
NAS INFUNDAT
De obicei, nasul se infunda iarna, atunci cand racim. Dar exista si alte afectiuni care provoaca acest disconfort: sinuzita, coriza spasmodica, alergia la fan, care provoaca si iritatii oculare.
Cum procedam?
Primul punct de masaj se afla pe frunte, exact pe linia care trece prin mijlocul ei, deasupra locului unde incepe sa creasca parul. Se gaseste usor, daca prelungiti radacina nasului in sus, in linie dreapta, pana dati de o mica adancitura. Apasati si masati energic.
Alaturi de acest punct esential, exista alte doua puncte secundare, care trebuie folosite atunci cand aveti o singura nara infundata. Ele se afla chiar la baza narii. Apasati pe punctul din dreapta, pentru nara dreapta si invers.
PALPITATII
O masinarie atat de complexa precum este inima poate sa dea, din cand in cand, si rateuri, ceea ce stiintific se numeste tahicardie sau bradicardie. Mai sunt si extrasistolele, atunci cand inima bate in afara ritmului ei regulat.
Fireste, interpretarea acestor anomalii se afla in competenta medicului cardiolog, dar in mare, ele se manifesta la fel, la toti pacientii: batai de inima puternice, neregulate, intrerupte de scurte pauze, care declanseaza panica, mai ales cand palpitatiile dureaza ore, devenind o veritabila infirmitate. Si in cazul acesta, presopunctura este de mare folos, fiindca exista un punct anume care actioneaza rapid.
Cum procedam?
Punctul e unic si se afla sub palma, pe pliul acesteia, spre partea degetului mic. Coborati de la radacina degetului mic catre indoitura palmei si cautati un punct dureros, imediat sub ea, acolo unde se afla o mica protuberanta. Masajul este de mare efect. In circa 2-3 minute, practicat cu varful degetului mare, prin apasare cat mai puternica, intrerupe absolut sigur palpitatiile si tahicardia.
Se spune ca in maximum douazeci de ani va fi boala cea mai raspandita de pe pamant. Boala nemultumirilor noastre. Rapid, in doar cateva zile sau saptamani, un om plin de energie si elan vital isi pierde interesul pentru toate componentele vietii: munca il plictiseste, familia il oboseste, distractiile i se par lipsite de interes. Apoi urmeaza un intreg cortegiu de suferinte fizice: senzatie de sufocare, nod in gat, frisoane si transpiratie abundenta etc. Incet-incet, se instaleaza o oboseala ce apare la cel mai mic efort fizic sau intelectual. Simpla idee de a cauta o solutie de iesire din criza pare de neimaginat. Memoria se topeste, iar viata familiala, sociala si profesionala se altereaza. Prima tendinta este de a recurge la medicamente, mai ales la tranchilizante. Dar luate frecvent, ele isi epuizeaza efectul.
Atunci dozele sunt sporite, se adauga alte medicamente, dar ele nu fac decat sa accentueze starea de neputinta. E de la sine inteles ca o afectiune atat de complexa, care implica intreg organismul, nu poate fi vindecata cu apasarea pe un singur punct. Din fericire, exista o serie intreaga de zone care, stimulate, aduc rapid usurarea, fara efecte secundare nocive.
Cum procedam?
Intindeti-va confortabil pe pat si masati-va cu degetul mare pliul palmei (locul unde se indoaie, formand o linie) de la mana opusa. Incepeti masajul dinspre partea de unde se afla pulsul catre exterior, prin presare, punct de punct, sau prin executarea de mici miscari de rotatie, apoi procedati la fel si in sens invers. Schimbati mainile.
Masati-va cu varful degetelor linia mediana care strabate stomacul, unind ombilicul cu sternul.
Pentru a termina repriza de presopunctura, reperati punctul cel mai inalt de pe crestet si masati-l energic, prin mici miscari circulare executate imprejurul sau.
Exercitiile trebuie repetate de mai multe ori pe zi. Veti simti o senzatie benefica de usurare, care va va ajuta sa faceti fata cu brio crizelor de depresie.
DIAREE
Pe langa faptul ca este dezagreabila, diareea poate sa semnifice o afectiune foarte grava, mai ales prin consecintele ei: pierderea unei mari cantitati de lichid si elemente minerale, care pune organismul in pericol. Nici cu cauzele nu e de glumit. Daca uneori e vorba doar de o proasta digestie sau de o infectie pasagera, alteori de vina poate fi un agent foarte virulent, ca de pilda virusul dizenteriei sau al holerei, care are o revenire spectaculoasa in ultimul timp. In ce-i priveste pe chinezi, ei izbutesc sa vindece aceasta maladie periculoasa, prin simpla practicare a presopuncturii, executata pe un singur punct, de mai multe ori pe zi. E ceea ce va recomandam si dvs.
Cum procedam?
Punctul respectiv se afla la o palma sub genunchi, usor catre exterior, la jumatatea distantei dintre fluierul piciorului (tibie) si peroneu. Se apasa de mai multe ori pe zi sau se maseaza cu mici miscari circulare.
DURERI DE SPATE
Cel mai des se confrunta cu ele persoanele care fac munci de birou si stau mult timp asezate pe scaun, in fata masinii de scris sau a calculatorului, ori cei care practica munci ce se fac stand mult timp in picioare. Fie ca sunt dureri ascutite, care apar brusc, atunci cand ridicam un obiect prea greu, fie ca sunt cronice, ele otravesc viata de zi cu zi a milioane de oameni. Din fericire, si in cazul lor exista un punct pe dosul palmei, care, folosit, aduce repede usurarea durerii.
Cum procedam?
Punctul de acupresura se afla pe dosul mainii, in prelungirea spatiului care separa degetul mic de inelar, in partea de sus a acestui loc, in unghiul format la intalnirea celor doua oase. Masati-l prin presare sau apasare in cerc.
CRIZA DE FICAT
In situatia nedorita cand dupa revelion sau o petrecere va treziti cu gura amara, cu capul greu, cu senzatie de voma si ameteli sau, in general, cand va simtiti zona ficatului inflamata, recurgeti la presopunctura. Zona respectiva se afla pe partea de jos a piciorului, catre exterior.
Cum procedam?
Aplicati palma cu degetele lipite deasupra gleznei, astfel ca degetul mic sa fie deasupra osului care iese in afara. Punctul exact se afla intre tibie si peroneu (la apasare veti simti o durere vie). Cautati punctul identic aflat pe celalalt picior. Ambele puncte se apasa concomitent: cu degetele de la mana dreapta apasati pe piciorul stang si invers. Daca punctele au fost bine gasite, in scurta vreme veti auzi galgaitul bilei care se goleste, asa cum au demonstrat examenele radiografice facute in momentul exercitiului. Important: acest punct trateaza toate afectiunile hepato-biliare.
DURERI DE GAT
Atentie! O angina poate fi foarte grava si poate declansa alte boli: meningita, reumatism, boli de rinichi. Adresati-va de urgenta medicului dvs. de familie. Dar pana atunci, usurati-va raul prin presopunctura.
Cum procedam?
Punctul se afla pe degetul mare, partea care da catre degetul aratator. Trageti o linie imaginara pe la baza unghiei si alta pe inaltimea ei. Punctul de acupresura se afla la intersectia celor doua drepte.
Daca va doare gatul pe o singura parte, masati degetul aflat pe aceeasi parte cu locul dureros. Daca va doare tot gatul, masati energic ambele parti ale unghiei, in acelasi timp.
INSOMNIE
Se intampla adesea ca dupa o zi intreaga de munca, cand abia astepti sa te trantesti in pat, in loc sa adormi, incepi sa te zvarcolesti de pe o parte pe alta, fiindca somnul nu vrea sa vina. Sau si mai rau, dupa ce adormi bustean, te trezesti pe la doua-trei dimineata si ramai cu ochii-n tavan. Somnul s-a dus, si micul cinematograf personal incepe sa deruleze ganduri negre, pana ce apar zorii zilei. Repetate vreme indelungata, aceste secvente sunt grave, fiindca se instaleaza mai intai oboseala si dupa aceea depresia. Prima masura este sa intinzi mana dupa un somnifer. Se vand in tone, pretutindeni in lume, dar e o solutie neinspirata. Inexorabil, insomniacul devine un bolnav cronic care forteaza doza de somnifere, adaugand un drog celuilalt... Iata de ce, orice metoda susceptibila de a antrena un somn natural e binevenita. Intre ele, se afla si presopunctura.
Cum procedam?
Sunt doua puncte ce trebuie masate lent. Primul se afla pe extremitatea degetului al doilea de la picior, vis-a-vis de degetul al treilea. Punctul al doilea se afla pe partea interioara a labei piciorului, la baza degetului mare, sub proeminenta osoasa aflata acolo.
INTOXICATII CU DROGURI SI MEDICAMENTE
Chinezii s-au confruntat cu problema drogurilor, cu mult inainte ca ea sa apara in Occident. Nu e deci de mirare ca au gasit un "punct" activ in tratamentul intoxicatiilor grave cu opium si derivatii sai. Surprinzator este faptul ca acelasi punct da rezultate si in cazul unor dependente mai "de-ale noastre", ca fumatul si alcoolul. Faptul ca ne putem ajuta singuri in aceasta privinta nu e de lepadat.
Cum procedam?
Punctul atotputernic al tuturor intoxicatiilor, numit de chinezi punctul Drogului, este situat pe partea laterala a capului, exact pe verticala care porneste din cel mai inalt punct al urechii, la trei degete deasupra lui. Este un punct extrem de eficient, atat pentru droguri dure cat si blande: opium, LSD, hasis, medicamente, alcoolism etc.
In ce priveste alcoolismul - mai exista un punct care trebuie stimulat. El se afla exact in varful nasului si e de mare ajutor in caz de betie. Dar atentie, stimulandu-l, el poate declansa si voma.
NAS INFUNDAT
De obicei, nasul se infunda iarna, atunci cand racim. Dar exista si alte afectiuni care provoaca acest disconfort: sinuzita, coriza spasmodica, alergia la fan, care provoaca si iritatii oculare.
Cum procedam?
Primul punct de masaj se afla pe frunte, exact pe linia care trece prin mijlocul ei, deasupra locului unde incepe sa creasca parul. Se gaseste usor, daca prelungiti radacina nasului in sus, in linie dreapta, pana dati de o mica adancitura. Apasati si masati energic.
Alaturi de acest punct esential, exista alte doua puncte secundare, care trebuie folosite atunci cand aveti o singura nara infundata. Ele se afla chiar la baza narii. Apasati pe punctul din dreapta, pentru nara dreapta si invers.
PALPITATII
O masinarie atat de complexa precum este inima poate sa dea, din cand in cand, si rateuri, ceea ce stiintific se numeste tahicardie sau bradicardie. Mai sunt si extrasistolele, atunci cand inima bate in afara ritmului ei regulat.
Fireste, interpretarea acestor anomalii se afla in competenta medicului cardiolog, dar in mare, ele se manifesta la fel, la toti pacientii: batai de inima puternice, neregulate, intrerupte de scurte pauze, care declanseaza panica, mai ales cand palpitatiile dureaza ore, devenind o veritabila infirmitate. Si in cazul acesta, presopunctura este de mare folos, fiindca exista un punct anume care actioneaza rapid.
Cum procedam?
Punctul e unic si se afla sub palma, pe pliul acesteia, spre partea degetului mic. Coborati de la radacina degetului mic catre indoitura palmei si cautati un punct dureros, imediat sub ea, acolo unde se afla o mica protuberanta. Masajul este de mare efect. In circa 2-3 minute, practicat cu varful degetului mare, prin apasare cat mai puternica, intrerupe absolut sigur palpitatiile si tahicardia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
