Echilibrul oligoelementelor-interactiuni si sinergisme minerale si mineralovitaminice

De cativa ani este din ce in ce mai evident ca ceea ce influenteaza cel mai mult sanatatea este pierderea echilibrului homeostatic intre diferitele substante nutritive. Pierderea acestui echilibru vital, in particular al oligoementelor, poate foarte usor provoca carente subclinice. Interactiunile intre substantele nutritive sunt complexe. Un dezechilibru al oligoelementelor, de exemplu, poate sa se extinda la vitamine si chiar sa interfereze cu functiile endocrine.

Aceasta premiza se refera la ceea ce am discutat anterior: carentele absolute sunt acum exceptie si nu regula. Este mult mai corect sa ne focalizam atentia asupra carentelor relative. Aceasta semnifica faptul ca un mineral poate avea un nivel absolut in limitele normalului, dar sa fie la un nivel scazut in relatie (relativ) cu un alt mineral, dezechilibrand raportul ideal care este adevaratul punct asupra caruia se focalizeaza atentia din punct de vedere nutritional.

Interactiuni intre minerale
Mineralele intracelulare prezinta doua tipuri de interactiuni: sinergice si antagoniste care se pot vedea la doua niveluri: METABOLIC si la nivelul ABSORBTIEI.
Un antagonista la nivelul absobtiei presupune inhibarea absorbtiei unui alt mineral. Cateodata este suficienta o absorbtie excesiva a unui singur element pentru a interfera la nivel intestinal cu absobtia unui alt element. De exemplu, o absorbtie crescuta de calciu poate incetini absorbtia intestinala a zincului, in timp ce un exces de zinc poate scadea absobtia cuprului. Un antagonist la nivel metabolic este atunci cand un exces al unui element interfera cu functiile metabolice ale altuia, sau contribuie la excretia sa. Aceasta apare in cazul zincului si cuprului, cadmiului si zincului, fierului si cuprului, calciului, magneziului si fosforului.
Sinergismele minerale
Cea mai mare parte ale actiunilor sinergice nutritionale sunt la nivel metabolic. Spre exemplu, fierul si cuprul sunt sinergice in momentul in care este necesara o anumita cantitate de cupru pentru a utiliza fierul. Magneziul actioneaza sinergic cu potasiul, crescand retentia sa la nivel celular. Se stie ca sinergismul dintre calciu, magneziu si fosfor se datoreaza participarii lor la mentinerea integritatii structurilor si tesutului osos. Alte sinergisme intre minerale sunt descrise in tabel. Exista si o a treia interactiune care se verifica atunci cand absorbitia deficitara a unui element poate favoriza o acumulare toxica a altor metale. In prezenta unei absorbtii la limita inferioara sau scazute a zincului, chiar si cantitati infime de cadmiu pot sa se acumuleze pana la nivele toxice. O toxicitate a plumbului deriva mai ales dintr-o absorbtie insuficienta de calciu sau fier si
o toxicitate a fierului poate sa apara in cazul unei carente de cupru. O a patra interactiune se poate verifica atunci cand absorbtia excesiva a unui element poate provoca o carenta a unui element sinergic. Spre exemplu, absorbia exagerata poate contribui la aparitia unei carente a cuprului. Acest dezechilibru poate produce o retentie excesiva intracelulara a fierului. Manganul, interferand cu magneziul, poate favoriza o acumulare excesiva de sodiu sau potasiu.

Sinergisme intre minerale

Mineral sinergisme minerale

Calciu Mg-P-Cu-Na-K-Se

Magneziu Ca-K-Zn-Mg-P-Cr

Sodiu K-Se-Co-Ca-Cu-P-Fe

Potasiu Na-Mg-Co-Mg-Zn-P-Fe

Cupru Fe-Co-Ca-Na-Se

Zinc K-Mg-Mn-Cr-P

Fosfor Ca-Mg-Na-Zn-K-Fe

Fier Cu-Mg-K-Na-Cr-P-Se

Crom Mg-Zn-K

Mangan K-Zn-Mg-Fe-P

Seleniu Na-K-Cu-Fe-Mn-Ca

Antagonismele vitaminice

Chiar si vitaminele prezinta interactiuni sinergice si antagoniste care cel mai adesea nu sunt luate in considerare. Antagonistii pot sa nu fie directi, dar cum rezulta dintr-o absobtie excesiva pot produce o crestere a cererii de alte vitamine.
Iata unele exemple: vitamina A reduce efectele toxice ale vitaminei D, in timp ce nivele crescute de vitamina C pot produce o carenta a vitaminei B12. chiar si vitamina B1 prezinta o actiune antagonista in raport cu vitamina B12.

Sinergisme vitaminice

Vitaminele sunt implicate in multe reactii. Actioneaza ca si coenzime si deci participa sinergic la multe reactii enzimatice. Pot sa aiba chiar si o actiune protectiva in cazul carentelor altor vitamine.
Sinergismele vitamino-minerale

Vitaminele sunt foarte puternic asociatte cu functiile metabolice ale mineralelor. Se stie ca o carenta vitaminica poate interfera cu utilizarea sau absorbtia unui mineral, asa cum poate fi necesara administrarea unei vitamine specifice pentru corectarea carentei unui mineral. Exemplul clasic este al rahitismului si vitaminei D.
Vitaminele C, B6 si A pot fi necesare pentru a corecta o anemie feripriva care nu raspunde la suplimentarea cu fier. O carenta de zinc poate sa se datoreze unei carente de vitamina A care nu raspunde la suplimentarea cu vitamina A . zincul este necesar pentru a mobiliza vitamina A din depozitele hepatice.
Antagonisme vitamino minerale.
Absorbtia excesiva a unei singure vitamine, poate duce la un dezechilibru al unui mineral, fie prin producerea unei carente, fie prin cresterea retentiei tisulare. Vitamina C luata in doze mari poate, de exemplu, sa contribuie la o carenta de Cu, inferferand in absorbtia si metabolismul acestuia. Deoarece vitamina C este antagonista cuprului si acesta este necesar pentru utilizarea adecvata a fierului, o absorbie excesiva de vitamina C ar putea sa favorizeze o toxicitate a fierului. Doze crescute de vitamina D, in schimb, pot produce carenta de Mg si K, deoarece vitamina D favorizeaza si imbunatateste absortia si/sau reabsorbtia Ca. o absorbtie excesiva de vitamina A poate contribui la o pierdere de Ca.