Substante nutritive de baza

Nutritia clinica traditionala stabileste schemele diagnostico-terapeutice considerand posibile doar carentele absolute si legate de simptomatologii bine precizate.
Acest tip de abordare este, in mod evident, mult mai usor de inteles atunci cand carenta este asociata cu un sidrom adevarat (mod de abordare tintit al bolii), ca de exemplu cheiloza pentru carenta vitaminei B2, coilonichia pentru carenta de fier, glosita pentru carenta de folat, rahitismul pentru carenta de vitamina D sau gingivita pentru carenta de vitamina C. tratamentul, fara prea multa bataie de cap, consta in suplimentarea substantei nutritive care lipseste ducand la eliminarea problemelor. Din fericire in zilele noastre se intalnesc destul de greu nivele atat de scazute, dar oamenii dezvolta disfunctii nutritionale mai inselatoare si dificile de interpretat. Aproape mereu problemele sunt la un nivel subclinic si disfunctiile nutritionale se confirma cu mult inainte sa se transforme intr-o simptomatologie clasica indiscutabila.
Cateodata carenta subclinica nu depinde de o absorbtie scazuta cat de alte probleme, ca de exemplu o productie insuficienta de acid clorhidric, necesar pentru absorbtia substantei nutritive respective. Din punct de vedere functional, nivelul de substante nutritiva este doar o parte din intreaga inlantuire de evenimente metabolice implicate. Carenta nu va putea fi rezolvata pana ce nu se vor descoperi si interpretate toate conexiunile metabolice cauzale, cateodata dificile de identificat si corelat.
O alta problema pentru care abordarea conventionala este considerata depasita, este conceptul caracterului esential. Toate substantele nutritive, pana acum, au fost clasificate in esentiale si neesentiale. Primele sunt acelea pe care organismul uman nu le poate sintetiza, si, de aceea, trebuie sa si le procure printr-o suplimentare dietetica; celelalte sunt produse ale metabolismului. Din punct de vedere functional, substantele nutritive nu pot fi clasificate doar in aceste doua categorii. Uneori, substantele nutritive neesentiale pot sa nu fie produse de organism dintr-o serie de motive; alteori, substantele nutritive considerate esentiale pot sa nu fie solicitate in dieta. Este, deci, necesar din punct de vedere functional, sa adaugam la clasificare o a treia categorie, denumita substante nutritive “conditionat esentiale”.
Substantele nutritive pot fi clasate in a treia categorie din diferite motive. Organismul poate prezenta defecte genetice, pentru care nu se probeaza sinteza normala a substantei nutritive. Pe de alta parte, defectul genetic poate fi si indus ( de exemplu, o substanta toxica inhiba o enzima necesara in sinteza substantei nutritive respective); se stie intr-adevar ca anumiti indivizi necesita doze de vitamina B6 de 500 mai mari decat normalul. Pentru a incheia, problema cea mai importanta este cea a interactiunilor.
Un timp indelungat tratamentele nutritionale au avut ca unic scop recunosterea si corectarea carentelor nutritionale.
Inainte de a aprofunda adevaratul aspect nou al interpretarii micronutrientilor, este important sa facem o trecere in revista mai aprofundata asupra functiilor biochimice ale acestora.

Vitamina B1 Rupe legaturile C-C periferice ale grupului carbonilic; influenteaza canalele de clor.

Vitamina B2 Transfera hidrogenul intre FAD si FMN;
Agentul oxidant cel mai puternic al NAD(P)+, poate fi redus cu unul sau doi electroni si oxidat cu O2-

Vitamina B3 Transfera hidrogen prin NAD+ si NADP+

Vitamina B5 Parte din coenzima A, asista la reactiile de acetilare

Vitamina B6 Reactii de transaminare cu aminoacizi si amine

Vitamina B12 Transfera grupari metilice

ACIDUL FOLIC Transfera compusi cu un singur atom de carbon (acid formic, formaldehida, metil)

VITAMINA C Transporta hidrogenul in reactii de hidroxilare si aminare

VITAMINA K Transporta hidrogenul

BIOTINA Transporta grupari carboxilice